dus cu pluta pe uscat

mai e mult pana departe?

Feliz Año Nuevo

31 Dec 2008

Nu stiu cum in locul asta uitat de lume am semnal wireless… dar ma bucur

Prima zi in statul Veracruz, undeva la 400 km de Mexico City. Suntem intr-un orasel micut, Nogales, uitat de lume, orasul natal al tatalui Anei, la vreo 150 km de portul Veracruz. Intr-atat de micut incat la prima vedere faptul ca stam o saptamana ar trebui sa ne sperie. Momentam nici nu ne dam seama ca e 31 decembrie. Ne trezim ca gainile la 7-8 dimineata. La ora 10 seara cadem rupti de oboseala, neacomodati fiind cu diferenta de fus orar (ora 10 inseamna ora 6 in Romania). Suntem usor panicati ca nu o sa prindem noul an asta seara, daca ne loveste din nou somnul.

Nogales

Nogales

Oraselul este inconjurat de munti, in lipsa unui alt cuvant. Se simte un fel de primavara in aer, seri racoroase dar cu umiditate ridicata.

Drumul din Mexico City pana aici: mai mult de ora si jumatate pana am iesit din oras, desi nu era foarte aglomerat. Pentru Irina a fost oarecum socant (eu eram cat de cat obisnuit, cum vazusem ceva din mexic si pe vapor): tot orasul pare construit de pe azi pe maine, fara nici un fel de plan, la modul “hai sa construim ceva, cat mai repede, nu conteaza cum”. Mexico City este situat la o altitudine de 2000m, desi traiesti cu impresia ca este un oras obisnuit de campie. In stanga, in departare, se vede Pico de Orizaba, cel mai inalt varf din Mexic (5600m). 5600 m?!

cel mai inalt varf din Mexic

cel mai inalt varf din Mexic

Brusc intram intr-o mare de nori iar peisajul de campie se transforma intr-unul montan, cu privelisti spectaculoase. Asta in timp ce coboram cu masina. Ceata se asterne pe drum, ascunde hauri fara sfarsit. Nu am cum sa pozez ce se intampla, totul se desfasoara prea repede!

Stam in casa de vacanta a familiei Vega. Doua camere mari, o sufragerie, curte. Noi (eu si Irina) stam intr-una din camere, in timp ce familia Vega s-a inghesuit in camera alaturata, cu cei doi schnauzeri.

casa de vacanta a familiei vega

casa de vacanta a familiei vega

Ma simt autist in prezenta familiei Vega. Nu stiu inca cum sa ma comport iar ei se poarta mult prea ok cu mine. Doar cu Ana ne conversam in engleza, parintii Anei sunt “spanish only”, iar sora Anei, Daniela, este mult prea timida ca sa zica ceva, in engleza sau spaniola (are 17 ani, vrea sa invete japoneza si sa faca graphic designer, fiind pasionata de anime). Ma inteleg bine si cu cele doua fete schnauzer, Suky si Lady, nu avem probleme de comunicare.

Irina si unul din schnauzerii familiei vega, suky

Irina si unul din schnauzerii familiei vega, suky

Este foarte frustrant ca desi inteleg ceva spaniola, nu pot sa verbalizez nimic, decat monosilabic: si, no, gracias. Asa ca sunt momente lungi de tacere la masa, zambind unii la altii, “si”, “no”.
Senor Armando Vega, inginer, este tatal arhetipal, dupa cum observa Irina. Aseara aranja gradina cu lumini de craciun. Totul este mentinut in cea mai deplina ordine, in contrast cu celalalt Mexic, haotic si fara noima. Familia Vega face parte din clasa medie, daca nu instarita. Casa lor din Mexico City arata impecabil.

Ana este insarcinata in luna a 8-a. Dar nu da semne de oboseala. Merge cu noi sa ne arate oraselul. Aici e biserica, aici e laguna, dar acum e frig si nu e nimeni in apa. Mergem la unchiul ei, care are un mic magazin cu de toate. Pare ca eu si cu Irina ne uitam la televizor. Lipsesc subtitrarile, dar intelegem, ne straduim sa intelegem. Din cand in cand obosim si lasam sa treaca cuvintele fara sa incercam a le intelege. Scurtele intrebari ale sotiei unchiului Anei (ok, deja e limbaj de telenovela) ne iau din fata televizorului si ne introduc in film. Ana e translator, in cazul ca raspunsul nu e monosilabic.

Micutul Mexico City

30 Dec 2008

In stanga, in dreata, in fata si spatele avionului, Mexico City se intinde fara sfarsit. La modul propriu. Intr-un avion cu 80% mexicani care se intorceau acasa, noi eram singurii care ne comportam precum copii: “Wow, ai vazuuuut? Uite, nu se mai termina!”

In contextul actual al crizei economice, in Mexico City a iesit soarele si e dimineata. In curand plecam spre Veracruz cu familia Vega (Ana, mama, tatal, sora si 2 schnauzeri) unde vom petrece Revelionul.

Update: cele doua fete Schnauzer:

Zboara puiule, zboara!

29 Dec 2008

(In contextul actual al crizei economice,) avionul spre Mexico City decoleaza peste doua ore. 14 ore de zbor + 3 ore escala.

Vrije Universitat

27 Dec 2008

In contextul actual al crizei economice, in Amsterdam e senin pentru a doua zi consecutiv, lucru neobisnuit, imi spun Irina si Lica. Asa arata acum jumatate de ora de la balconul caminului in care stau (camera unui ceh plecat in vacanta):

Vriej Universitat dimineata

Vriej Universitat dimineata

camera din camin

camera din camin

Dilema in criza

26 Dec 2008

In contextul actual al crizei economice, singura mea dilema este alegerea cartii de drum. Cred ca merg pe “Noaptea de sanziene” a lui Eliade, desi cantareste greu la bagaj. Si asta doar pentru ca unul dintre personaje imi este foarte simpatic 🙂

Haos placut!

23 Dec 2008

In contextul actual al crizei economice, azi a fost ultima zi la serviciu. Zi in care e musai sa fac ordine prin haos, sa las totul in ordine, aranjat simetric, fara virgula, sa sterg tot praful. Procrastinarea lucrurilor marunte ma urmareste insa si se razbuna la final. Ce-i cu factura asta? La ce m-am gandit cand am pus numele fisierului asta asdhjf.xls? La nimic, nu voiam sa ma gandesc la nimic. Aparent am reusit.

Ce am de facut azi? Nu stiu, dar trebuie sa termin. Maine nu mai exista. Facturile sunt gata? Nu, mai dureaza putin. Si eu ce fac? Nu-mi iese, de unde am introdus comenzile astea? Pe ce plan m-am uitat? Le-am busit, sunt euro, nu RON. Nu, nu, iau o pauza. Ha, incepe sa se lege… Nu, nu, tot nu-i bine. Mai ia o pauza. Gata, e bine, alarma falsa. Cat e ceasul? Nu mai am timp! Putina muzica. Nu, nu-i muzica depresiva, it’s me. It’s not you, it’s me. Are you sure? Aproape. Oare scap azi? Poimaine plec? Nu, vineri, ai uitat? Biroul se umple de colegi. Se uita cu un zambet subliminal la mine. Am impresia ca ei stiu ceva ce eu nu stiu. Nu se poate… Pentru mine?! Ma emotionez. Chiar e pentru mine?! Oare merit?

Golesc sertarele, foi amestecate precum cartile de joc. Hai sa ne jucam razboi! Cu mine insumi. Sa mergem la noroc? Cacealma? Nu, aranjeaza-le! Una mie, una tie, doua mie. Restul la gunoi. Nu mai e timp deloc. Mai ia o pauza atunci, se gaseste! Scrie mail-ul! Ce scriu in mail? Inca n-am cuprins haosul. Scrie: cheia am lasat-o sub pres. Mancarea e in frigider. Nu raspunde la nimeni daca nu cunosti cine nu e! Trimite!  Acum scrie si celelalt mail! Ce mail? Ei da, stii prea bine. E greu. Nu mai e nimeni, toata lumea a plecat. Suna un prieten? Suna, daca nu esti in stare sa scrii trei randuri cu urari de bine. Bine! Gata, trimis!

Am inchis gazele, apa, lumina, ochii? Da, totul e inchis.

Je m’en fiche

11 Dec 2008

Motto:

Sandi, sa asculti de…
Fug de mine
Fug de tine
Fug de fabrici si uzine

In contextul actual al crizei economice, je m’en fiche! Dupa 6 luni simt nevoia sa iau (din nou) o pauza (mai lunga). Probabil ca Persefona si Hades ma aproba, de acolo din infern.
Mai putin de doua saptamani… Ce mai inseamna doua saptamani in ziua de azi, cu criza asta?

Va mai dau 25.000€…

29 Sep 2008

Ceausescu, ceva mai zgarcit, dadea doar 100 lei. Mircea Geoana se simte mult mai darnic, asa ca da de la el cate 25000 de euro fiecarui roman intors de la munca din strainatate. Nu stiu de ce s-a oprit la 25000. Se poate si mai mult, fara numar…

Am fost la congresul PSD+PC din hobby… Hobby foto, pentru ca altfel ar fi fost trist acolo 😀 Mai multe despre desfausrarea evenimentelor, plus alte poze, la www.menreport.ro

Aici doar cateva poze, la gramada, cu sfanta treime (bunicuta, prostanacul si arogantul) si alti oameni de bine ai acestei tari. Andreea, ai legatura!

sfanta treime

sfanta treime

miner din constanta

miner din constanta

tandretea guzganului rozaliu

tandretea guzganului rozaliu

fara numar de la geoana

fara numar de la geoana

...

oameni ai muncii de la sate si orase

oameni ai muncii de la sate si orase

busuioc sa fie cu noroc

busuioc sa fie cu noroc

nu trrrageti...

nu trrrageti…

unde esti tu, ...

unde esti tu, …

moment poetic

moment poetic

dus cu pluta 2.0

28 Sep 2008

Varianta pe uscat. Am mutat sectiunea de vapor aici (click me).

Va fi un blog asemanator celui vechi: actualizat cat mai rar si in lene, motivul fiind ca nu mai gasesc prea multe de spus sau de aratat.