Archive for October, 2007

Wednesday, October 17th, 2007

Progreso

N-am scris nimic pana acum despre acest mic orasel port. Seamana intrucatva cu o statiune oarecare de la Marea Neagra. Apa nu e la fel de albastra si clara ca in Cozumel si nu sunt la fel de multe atractii pentru turisti. In rest e liniste. Progreso e un port oarecum nou in circuitul Fantasy, dupa ce Costa Maya a fost devastata de uragan in august 2007.


View Larger Map

In cateva ore o sa ajung in Progreso. Nu voi mai avea timp de vizite sau de plaja, intrucat incepand cu ora 7 o sa “shootez” Gangway-ul. In traducere libera, inseamna fotografii la kilogram, la iesirea de pe vapor: “Welcome to Cozumel, folks!” Si apoi poza. Asta pana la orele 13 sau 15, depinde cat de repede atingem targetul de 1000 de poze. Umiditate peste 90%, soare puternic, peste 30C.

plaja in progreso

palm treesmexico

No Comments » - Posted in Fantasy by

Monday, October 15th, 2007

Cum imi pierd vremea…

D-abia intors din New Orleans. Scriu in timp ce se desfasoara boat drill-ul, la care, din fericire, nu trebuie sa particip. Vizita de dimineata la Best Buy. N-am cumparat prea multe, m-am abtinut. Apoi, imediat langa best buy, Barnes&Noble: „Lullaby” de Chuck Palahniuk si „The World according to Garp” de John Irving. De acolo, Canal Street si apoi Bourbon Street. Oprire la Absinth Bar. Niste americani care lucreaza ca muzicieni pe vas, Josh si Greg, ne-au insotit. De acolo la un „music store”: DVD „The cool jazz sound” – Miles Davis si „The world according to John Coltrane”; plus un film: “Miller’s Crossing” (Coen Brothers).

absinth bar

No Comments » - Posted in Fantasy by

Monday, October 15th, 2007

Here I go again!

Ora 2:30, Mississipi, la 4 ore distanta de New Orleans.

Mai stau pe Fantasy inca o croaziera. 5 zile. Dar macar am aflat urmatoarea destinatie. It’s going to be Pride. Plecari din Los Angeles, Long Beach (vor fi cateva si cu plecare din San Diego). Riviera Mexicana. 7-8 zile. 2 formal nights (serile in care lumea sta la coada la poze; va fi ceva de munca). Vas mare si nou, clasa Spirit. Mai multe detalii aici.
Dupa terminarea colegiului, programul e ceva mai relaxant. In mare parte datorita managerului foto de aici, Varoon, care nu vrea sa ma streseze pana la urmatorul vas. Maine am liber pana la 16:30, cand trebuie sa fiu in galerie (asta inseamna ca am din nou timp pentru New Orleans). De la 19:00 voi juca rolul piratului. 600 de poze in aproximativ o ora. Surprinzator, dar lumea chiar cumpara poze in care eu joc rolul tampitului, ranjind la fiecare secunda: Aaargh! Come here and take a picture with the pirate!

progreso bird

look

3 Comments » - Posted in Fantasy by

Friday, October 12th, 2007

Use the flassss, guys!

Dupa cum bine spunea Agung…

Cate ceva despre saptamanile de training. Am avut doi traineri: Wayne (Africa de Sud) si Agung (Bali – Indonezia). Fiecare cu stilul sau. Pe Wayne nu prea il placea nimeni, nici “invataceii”, nici fotografii. Si asta pentru ca nu are pic de umor, mult prea serios, plicticos si cam ciudat. Clipeste foarte des, mult prea des, un fel de tic nervos. Si spune multe tampenii. El a tinut cursul de aparatura fotografica: „When you have a higher ISO, the pixels are larger and that’s why it looks so bad. So you’ll stick to iso100”; „All professionals use only E1”; „The 14-54mm Zuiko lens was specially designed for Olympus E1. That means that it doesn’t work with any other Olympus camera”. Asta pe langa faptul ca eram invatati chestii elementare total aiurea, gen: „aperture priority means that you set the shutter speed and the camera sets the aperture”. La Carnival, totul se bazeaza pe eficienta, asa ca suntem invatati doar minimul necesar, doar setarile de care avem nevoie, fara nici o alta explicatie suplimentara, gen dining room shooting: M mode, ISO100, 1/30, f/5.6, WB 5300. Si asta e tot.

Agung, pe de alta parte, este exact opusul lui Wayne. Foarte apropiat de noi in cele trei saptamni, e un tip glumet, dar strict atunci cand e cazul, se zbate sa intelegem, se supara atunci cand nu iese bine treaba. De cate ori are ocazia ne povestste cu mult patos despre locurile natale, Bali, unde de altfel ne-a si invitat. Peste doua luni va renunta la jobul actual, dupa vreo 7 ani petrecuti cu Carnival) si se va intoarce in Bali, unde are o scoala de fotografie. Stie maghiara foarte bine, sotia fiind unguroaica (se intelegea foarte bine cu unul din colegii de training, maghiar, Atilla).
In prima saptamana pe vas, toti eram numai zambete: vai cat de misto e, nu-i deloc rau, mult mai bine decat ne asteptam. Asta pentru ca inca nu incepusem sa muncim: doar asistam la training-uri care nu aveau prea multa legatura cu fotografia: familiarizarea cu vasul, masuri de siguranta, ce este hartuirea sexuala (raspuns: poate fi orice), tehnici de vanzari (upselling, suggestive selling etc), comportamentul fata de pasageri si altele asemenea. Putine training-uri cu specific fotografic, si acelea destul de usurele, in care doar stateam si ascultam.

N-a tinut foarte mult. Deja din cruise-ul nr 2, am inceput sa vedem exact cum stau lucrurile. Din euforia primelor zile am intrat brusc in stresul si regimul de lucru specifice unui fotograf pe Carnival. Totul era nou si in cantitati foarte mari. Un volum atat de mare de informatii incat cu greu eram capabili sa-l procesam. Nici unul dintre noi nu fusese inainte un fotograf in adevaratul sens al cuvantului, mai ales unul care sa fi lucrat cu oamenii. Au urmat multe greseli, din partea tuturor. Spre exemplu, datorita „privarii de somn”, am ratat niste ore in galeria (de la 6:30 la 8:30 dimineata), printre multe altele. Fiecare greseala era aspru taxata de traineri. Orice intarziere poate fi penalizata: mai intai cu verbal warning, apoi daca persisti, cu written warning. La 3 written warnings pleci acasa. In penultima zi, o colega a fost foarte aproape de a fi trimisa acasa, dupa ce a adormit in cabina in timp ce lumea o astepta in Gangway. Wayne i-a spus sa-si faca bagajul, dar in cele din urma a intervenit pentru ea Agung.
Deja la al patrulea cruise, toata lumea era obosita, frustrata, entuziasmul initial disparand incetul cu incetul. Unul din colegi (nepalez) a fost trimis acasa datorita raului de mare pe care l-a avut in prima saptamana. Si-a revenit dupa aceea, dar deja pierduse prea mult, asa ca au renuntat la el.

Spre sfarsitul perioadei de training, am inceput sa fim un pic mai relaxati, sa ne obisnuim cu orarul incarcat si sa facem fotografii ceva mai bune. Asta a fost si scopul. Mai sunt multe de invatat, dar macar ne descurcam.

cozumel downtown

cozumel downtown

3 Comments » - Posted in Fantasy by

Thursday, October 11th, 2007

Inca un cruise

Am terminat ieri saptamanile de training. Insa mai trebuie sa astept inca un cruise pentru a pleca de aici. Si tot atunci voi afla si pe ce vas ma vor trimite. Cum este ultimul cruise pe Fantasy voi incerca sa profit si sa ajung sa inot cu delfinii in Cozumel. Excursia este gratuita pentru angajati, dar trebuie sa obtin acordul photo managerului si al managerului de “shore excursions”.

Din pacate, nu am timp mai deloc sa scriu despre ce se intampla aici, sa descriu locurile, oamenii, starile prin care trec. Sunt mereu in fuga, in pauze de cate o jumatate de ora in care trebuie sa rezolv o mie de lucruri. Si din nou munca, multa munca! Dar nu ma plang :p

new orleans

new orleans

new orleans

2 Comments » - Posted in Fantasy by