Dupa 6 luni se pierde din rabdare. Nu mai exista energia de la inceput, oboseala s-a acumulat treptat si nu a avut cum sa se disipeze. Rutina si-a intrat in drepturi iar munca a devenit exclusiv un automatism: “Good evening, how are you doing, looking great, step right here for a picture, foot forward, tip your head … click, click”. Munca impersonala.

Dupa 6 luni mai ramane doar o luna si jumatate. Adica 12 formal nights, 6 imbarcari, aproximativ 18 gangway-uri etc, etc. Plus o zi libera in Puerto Vallarta (sper). Asa trece timpul aici.

Unul din lucrurile care m-au deranjat foarte mult in film a fost folosirea camerei digitale. Horror! Ma zgaria efectiv pe retina. Culori sterse, balans de alb infect, zgomot de imagine, dynamic range de filmare cu p&s la 100$ bucata!!

Asta dupa ani de ascultat depeche mode la casetofoane rusesti expirate, din casete poloneze sau raks inregistrate dubios, pandind la radio Unifan melodiile lor. Perioada aceea fascinanta, imediat dupa ’89, cand tineretul tarii descoperea bucuria de a asculta astfel de muzica. Cand existau doar doua genuri de muzica: rock si depeche. Halucinanta perioada, mai ales din perspectiva unui copil de 9-10 ani (cat aveam atunci) care traia frenezia prin intermediul fratelui adolescent, depesist, desigur.

La primele meditatii de engleza, ceream la sfarsitul orei sa-mi fie traduse versurile, pe care le scrisesem mecanic, fara sa inteleg ceva, pe un caiet studentesc. Meditatoarea, traducand mot a mot “Stripped”:

Vino cu mine
in padure
ne vom aseza pe iarba
si vom lasa orele sa treaca

…
Si apoi, refrenul:
Lasa-ma sa te vad dezbracata, pan-la os!
Lasa-ma sa te vad dezbracata, pan-la os!

Un om bun a filmat concertul de la Bucuresti, a editat imaginile si le-a sincronizat cu partea audio obtinuta de la live here now (baietii care s-au ocupat cu inregistrarea turneului Playing the angel). Multa munca si un rezultat pe masura: Enjoy the silence, World in my eyes si In your room. Tot concertul, pe bucati, aici.

 De mare senzatie miscarea scenei spre oropsitii din spatele stadionului. Asta inseamna respect pentru platitorii de bilete, indiferent de casta. Oamenii, ca la orice astfel de concert, jos palaria! Romania iti devine suportabila. Organizarea in schimb te aduce cu picioarele pe pamant. N-au invatat nimic de la Depeche Mode-ul de anul trecut. Nesimtire crunta.

Pacat ca n-am luat macar un p&s cu reglaje semi-manuale.Cu aparatul foto de la telefon, rezultatele nu pot fi decat jalnice, precum in mostra de mai jos. In final, tot o inregistrare jalnica (ca n-avui cu ce) – Paint it black, preferata mea.

Update: o sa pun aici trimiterile catre oameni care au pozat sau au filmat. Pana acum doar de la zoso, aici si aici.
Update2: Jurnalul, hotnews, realitatea, metalhead.ro (filmare de 30 min din gazon B)

„ – ÃŽn ce moment anume doreÅŸte ÃŽnălÅ£imea voastră să fie adus Pisicâinele?

– I-aÅ£i făcut lavament sau încă mai duhneÅŸte a temniţă?

– Desi i-am făcut baie, încă mai duhneÅŸte a temniţă, Alteţă.

– ÃŽnseamna că aÅ£i făcut tot ce aÅ£i putut. AduceÅ£i-l aÅŸa cum e ÅŸi să savurăm cum se cuvine acest eveniment.

Otto îşi manifesta, e drept extrem de rar, când era melancolic sau emoţionat, aplecarea către substantivele terminate în „ment”. Când situaţia nu-i îngăduia să folosească nici unul, fie inventa ceva pe loc, fie adăuga anapoda câte un „ment”, transformând cuvinte simple în cuvinte sunătoare şi schimbându-le total sensul: terasă devenea terasament, ele – element -, departe – departament. La fel proceda cu armă, firmă sau sculă. În extremă pană de substantive, ajungea chiar să umble la conjunctii şi preopoziţii. Supuşii lui aveau mari probleme să înţeleagă că Otto, spunând „ciment”, se referea la adversativul „ci”, sau spunând „dement” – la prepoziţia „de”.”

*cunoscut mai mult pentru scenariile filmelor regizate de Cristi Puiu: Marfa si banii, Moartea Domnului Lăzărescu

Urmeaza “Orbitor – aripa dreaptă”, cu peronul pe partea stângă. Primele 100 de pagini sunt grele.

Intrebarea urmatoare am pus-o si altor muzicieni. Dupa cum probabil stii, nici unul din compozitorii celebri de muzica clasica nu s-a sinucis. Cum iti explici acest lucru? De ce este diferita muzica rock?

Pentru ca toti afurisitii aceia au murit de sifilis (o boala care iti afecteaza creierul si puterea de luare a deciziilor) inainte sa fi avut posibilitatea de a reflecta asupra unui astfel de gest.

In consecinta avem de la evenimentul cu pricina cateva poze cu ochii inchisi, cu lumina putina, ca asa era. Mai multe in galerie.