Q&A


As putea incepe cu clisee de genul „americanii e prosti”, generalizand aberant. Dar n-o sa o fac. La naiba, tocmai am facut-o…

***

Nu am apucat sa interactionez prea mult cu americanii in mediul lor natural, neavand prea mult timp la dispozitie in porturile respective (Long Beach, New Orleans). Americanii pe care i-am intalnit eu sunt in majoritate pasageri, o specie aparte din simplul motiv ca sunt niste americani in vacanta, care se comporta altfel decat in mod obisnuit. Nu ca asti cum se comporta ei in mod obisnuit, am vazut doar in filme 🙂

***

In primele zile pe pamant american, toata lumea parea sa fie prietenoasa. „We are actually very self-absorbed and mean!” a venit raspunsul stewardesei din avionul spre New Orleans, dupa ce viitori mei colegii de pe Carnival Fantasy (Yugoslavia reunited – ce ironie) spuneau in gura mare cat de misto e in USA si cat de ok sunt oamenii.

***

Mai toti sclavii de pe Carnival (printre care si eu) susoteau numai cuvinte de ocara la adresa americanilor: „ce prosti, ce tampiti, ce dementi…. sunt americanii!”. Dar asta e normal, era mijlocul prin care ne defulam dupa orele lungi petrecute zambind fals, cu atitudine de „Yesmeni”.

***

Mai mult de 90% dintre pasageri erau absolut ok, asta s-ar traduce prin: „Eu imi vad de treaba, ei isi vad de traba, ce fericiti suntem cu totii!”. 5-10% dintre pasageri erau cei pentru care generalizam la nivel de natie. Cei permanent nemultumiti, care simt nevoia sa se planga pentru orice lucru care nu le convine, cei ignoranti sau doar complet prosti, cei nesimtiti. Genul de oameni care se gasesc peste tot, in orice colt al lumii. Poate in cazul americanilor genul asta de oameni sunt ceva mai agresivi, chestie de cultura capitalista. Au observat ca daca se plang de ceva cand fac afaceri cu o corporatie, vor avea anumite avantaje: chestii gratis, pe care nu le-ar fi primit daca ar fi stat in banca lor cuminti, atentie exagerata. Clientul trebuie sa fie intotdeauna multumit, spune cliseul corporatist.De multe ori, cand imi spuneam in gand „ce prosti, ce tampiti”, imi strafulgera prin minte cosmarul unui vas de croaziera plini de romani autentici. Cu siguranta ar fi fost mult mai dramatic.

***

Ca fotograf, pasagerii ma enervau cand incercau sa fure poze, sa faca poze la poze, sa faca poze in timp ce eu incercam sa fac poze. Uneori ma enervau si pentru ca nu stateau la poze iar eu nu puteam sa-mi ating tinta de poze. Frustrari de angajat, nimic mai mult.

***

Alb si negruNegrii americani din New Orleans erau foarte deschisi, pusi pe distractie, usor de intrat in vorba cu ei si de chemat la poze. Insa deveneau foarte periculosi in momentul in care ceva nu le convenea sau nu li se dadea atentia cuvenita. Sau atunci cand se puneau pe furat poze, in ultima zi. Imi era frica sa fac pe politistul in timp ce 3-4 negrese, din seria big-mama (peste 100kg de fiecare) incercau sa iasa cu pozele neplatite afara din galerie.Nu ca albii nu furau poze, ba din contra. In general aveau alte metode, mai putin palpabile (dar mai enervante pentru mine). Se ascundeau intr-un colt si faceau poze la poze. Eu trebuia sa le cer (cu foarte multa atentie la cuvinte) sa se opreasca si sa stearga pozele. „Da’ de ce?”, venea intrebarea lor nevinovata.Negrii si negresele din New Orleans aveau stil, albii aratau ca niste cowboy obositi.

***

Pasagerii nu sunt atat de obezi precum se spune despre americani. Asta pentru ca am stat mai mult pe Carnival Pride, care isi ia cei mai multi pasageri din zona LA. Proximitatea cu Hollywood-ul ii determina probabil sa fie ceva mai atenti la dieta. Cei din New Orleans se apropiau de cliseul de obezitate american. Pacat de negrese, care altfel ar fi aratat foarte bine.

***

Pasagerii sunt foarte usor de impresionat. Intri usor in vorba cu ei, vor sa auda povesti (lacrimogene), sa compatimeasca viata angajatilor pe vasele de croaziera, totul cu un aer de superioritate si perversitate.

***

Pasagerii au instinct de turma. Ii urmeaza pe ceilalti oriunde ar fi. Sunt atenti la semne si la ceafa celui din fata. Daca ies de pe vapor si li se ofera doua culoare, il aleg invariabil doar pe cel aglomerat, pe care au iesit cei de dinaintea lor, chiar daca celalalt este liber. Pasagerii aleg neconditionat sa stea la coada, le face placere. Daca e coada, inseamna ca e ceva bun, cei din fata lui trebuie sa stie mai bine, nu degeaba stau la coada.

***

Pasagerii iubesc cumparaturile, ca nu degeaba sunt o societate de consum. „Shopping is fun!”, asta o stie orice american. Cumpara orice daca scrie pe acel orice ca este la juma’ de pret, daca li se ceva gratis, daca au impresia ca maine se termina stocul. Nu conteaza daca au sau nu nevoie de produsul respectiv, important e sa fie la reduceri. Evident ca pe vapor totul era la 50% reducere, just in case, la fel ca saptaman trecuta si saptamana de dinainte si probabil in saptamanile din ultimii 20 de ani. Uimitor, inca merge, pasagerii nu se satura.

***

Pasagerii se distreaza, in felul lor americanesc, ca doar d-aia sunt in vacanta. Nu-si vor aminti pe ce vas au fost, in ce locuri au ajuns (multi nu-si mai aminteau astfel de amanunte din croazierele anterioare), dar vor raspunde toti, invariabil: „Anyway, I don’t remember but it was alot of fun, I tell you!” Isi etaleaza ignoranta cu mandrie.

***

In cele din urma tot ce spun despre americani (pasageri) poate fi la fel de bine spus despre orice alt popor sau grup de oameni ales arbitrar. Totusi, ce as mai fi scris aici daca nu generalizam in halul asta?

pe-al nostru steag…

Long Beach se gaseste la 40 de minute de Los Angeles. Este portul in care Carnival Pride „descarca” pasagerii carora le-a expirat croaziera si ii „incarca” pe cei noi. Un proces care dureaza de la 7 dimineata pana la plecarea intr-o noua croaziera, la 4:30pm.
4-5 dintre fotografi isi incep ziua de lucru la 6:30 dimineata, in galerie. Se vand ultimele poze, pasagerii isi ridica ultimele comenzi. Multi incearca o ultima tentativa de furat poze, asa ca cel putin unul dintre fotografi are un ochi fixat asupra tuturor pasagerilor aflati in galerie. Apar si multe probleme, cu comenzi nefinalizate, cu oameni brusc nemultumiti de te miri ce. Cei 2500 de pasageri vor parasi vasul pana in ora 10:30.
Dupa inchiderea galeriei, fotografii aduna miile de poze ramase (aproximativ 15000) si le trimit la gunoi.
Pentru cei care au avut galerie de dimineata, urmeaza cateva ore de pauza (3-4 ore).
Ceilalti fotografi, care nu au avut galerie de dimineata, isi incep zua de lucru ceva mai tarziu, insa nu foarte tarziu. La 11:30 incepe procesul de imbarcare. 4 dintre ei isi vor ocupa pozitiile in terminalul de imbarcare. Poza de imbarcare consta intr-un decor artificial mexican, cu lumini de studio. Pasagerii sunt opriti din drumul lor spre vapor si stau la poza fara sa stie exact ce li se intampla. Daca ar sti, multi dintre ei nu s-ar mai lasa pozati. In acest moment insa sunt inca foarte confuzi, aratand pasapoartele fotografilor.
Un alt fotograf pozeaza „Ship in the back” (pasagerii cu vaporul in fundal), de pe pasarela foarte larga ce leaga terminalul de vapor.

terminalul & Queen Mary hotel

Procesul de imbarcare se va termina undeva in jurul orei 15:30, cand toti pasagerii se vor fi imbarcat. Urmeaza „boat drill-ul”, exercitiul obligatoriu prin care pasagerii afla ce trebuie sa faca in cazul unei urgente (gen scufundatul vaporului). Majoritatea membrilor de echipaj participa la exercitiu, ei fiind cei care ghideaza pasagerii catre „muster stations” (locul in care se vor aduna in caz ca se intampla ceva). Exercitiul dureaza maxim jumatate de ora, dupa care vaporul incepe sa se miste (4:30pm).
A doua parte a zilei decurge mai mult sau mai putin ca in restul saptamanii: o parte dintre fotografi deschid galeria, altii se ocupa de montarea studiourilor, altii pozeaza „sail away” (poze cu pasagerii si long beach in fundal) samd. Ziua de munca se incheie spre miezul noptii, dupa sedinta saptamanala cu managerul.

pride in Long beach

Timp liber: Cine are galerie la 6:30 dimineata prefera sa doarma cele 2-3 ore libere de dupa. Ziua de munca d-abia a inceput. Ceilalti, care incep la 11:30 au 2-3 ore in care pot iesi in fuga afara. Long Beach este portul cu cel mai putin timp liber la dispozitie. Din fericire, nici nu sunt prea multe de vazut in Long Beach. Duminca dimineata Long Beach nu pare altceva decat un orasel plictisitor, cu un Walmart la 25 de minute de vapor. Seara probabil ca devine periculos, daca ar fi sa mai iau dupa „semne” sau dupa intamplari (ca cele din pozele urmatoare):

cruising

ca-n filme

ca-n filme II

Altfel, liniste:

liniste

long beach - de pe vapor

B&W

car show

Cabo san Lucas se intampla vineri. Pe harta se afla aici:


View Larger Map

Programul fotografilor: sase dintre cei 11 fotografi se trezesc cel tarziu la 6:30am. La 7:15 sunt deja gata de poze, dupa o excursie de 10 minute cu barca de legatura (vaporul ramane in larg). Doar trei fotografi sunt sunt in Gangway. Impropiu spus Gangway, cum nu este vorba de nicio pasarela, vaporul se afla la aproximativ 1km de locul in care pozarii isi desfasoara activitatea. Unul dintre fotografi este deghizat in pirat, un fel de “gay pirate costume”. Alt fotograf il pozeaza impreuna cu pasagerii. Iar ultimul fotograf din echipa de dimineata vinde camere de unica folosinta pe vapor.

dimineata in cabo

gangway - cabo

pirate - behind the wheel

la ~11:30am fotografii sunt inapoi pe vapor. Pauza dureaza pana la ora 4pm. Formal night (seara formala), pasagerii vor sta iarasi la coada la poze pentru portrete tip studio. La 11:30pm se termina ziua de lucru, mai putin pentru doi dintre fotografi care vor fi nevoiti sa aranjeze pe panouri cele 3500-4000 de poze din seara respectiva. Pentru ei ziua de lucru se va termina dimineata, undeva pe la 2am.

Cei 5 fotografi care nu au de lucru in dimineata respectiva, vor avea spre pranz (1pm), cand trebuie sa monteze (set up) cele 8-9 statii de portrete. Si nu e tocmai usor, este ceva de carat si aranjat. Toata operatiunea n-ar trebui insa sa dureze mai mult de o ora si jumatate, maxim doua.

Timpul liber in Cabo: daca ai gangway, nu prea e. Somn mult dupa munca de dimineata, intrucat urmeaza seara formala. Cei care au set-up se pot plimba cateva ore prin Cabo san Lucas.

Cabo este o statiune elitista pentru turistii americani. Nimic interesant de vazut pe uscat: mall-uri (scumpe) si vilele celebritatilor.In apa este mai interesant: snorkeling, diving, balene cu cocoasa, delfini, lei de mare, pescuit de pesti spada, parasailing, o plaja izolata de exterior (Lover’s beach), cu acces atat la Marea Cortez cat si la Oceanul Pacific.

Vedere dinspre Pedregal

spre vapor

cloudy day

El Arco de Cabo san Lucas

…

surfing

marlin

Plus alte poze aici.

Sa va faceti o idee unde se gaseste:


View Larger Map

Joi vasul ajunge in Mazatlan. La 8:30 se deschide pasarela pentru pasageri. Pleaca din port la ora 18:00.
Pentru fotografi este o zi obisnuita de munca. 8:30 – 11:30 Gangway. Un Gangway nu foarte matinal, rapid, in umbra, racoros. Tot ca si in Vallarta, 4 oameni fotografiaza pasarela . Alti doi pozeaza fetele aztece (ca in poza). Alti doi vand aparate de unica folosinta in interiorul vaporului. Inca doi sau trei fericiti au liber in dimineata respectiva. Doi dintre fotografii care pozeaza sunt port manning (nu au voie sa paraseasca vasul dupa ce termina de pozat).

Gangway - Mazatlan

aztec girl

Pauza pana la 16:30, cand incepe galeria. Ceva mai aglomerat, cum la ora 17:00 mai toata lumea e intoarsa pe vapor. Seara de portrete casual (in tinuta obisnuita). Toti fotografii muncesc seara fara exceptie. Ziua de lucru se incheie undeva la miezul noptii, dupa mutarea tuturor pozelor prin galerie, aproximativ 14 000 la numar.

***

Timpul liber in Mazatlan se rezuma de regula intre 12 si 15:30 (hai un 16:00, daca te pregatesti rapid pentru galeria de la ora 16:30). Nu foarte mult timp, din fericire centrul este aproape, la aproximativ 20 de minute de mers sau 7-8 minute cu taxiul.
Se simte ceva mai multa saracie in Mazatlan decat in alte porturi prin care am ajuns. Este un oras ieftin, cu vanzatori foarte agresivi, care se tin dupa tine. Mergand pe jos spre centrul orasului, un taximetrist a oprit si s-a tinut vreo 5 minute dupa mine incercand sa ma convinga ca trebuie sa iau taxiul. Greseala mea a fost ca aveam aparatul foto la vedere 🙂 In alta excursie, taximetristul incerca sa faca „upselling” la cursa de 4$ cu taxiul: „I can take you to girls. Just 70$!”
Altfel Mazatlan-ul nu arata deloc rau, in ciuda saraciei omniprezente. Un centru aglomerat (Mercado) cu o catedrala superba, cateva zone linistite si lipsite de oameni (Farul si Isla de la Piedra). Singura zona neintersanta mi se pare cea turistica (Golden Zone), unde se gasesc toate hotelurile si plajele aferente.

Farul din Mazatlan

el si ea in Mazatlan

dinspre far

downtown Mazatlan

Pride dinspre Isla de la Piedra

Catedrala din Mazatlan

Plus alte poze aici.

Sa va faceti o idee unde este situat orasul:


View Larger Map

Timpul liber in Vallarta se rezuma de regula (pentru un fotograf Carnival Pride) la cele 5 ore dintre gangway-ul de dimineata si programul de seara, intre 12 si 17. Indeajuns de mult timp, mult mai mult decat in alte porturi. Intre acele ore insa soarele este necrutator, plimbatul prin oras nu este tocmai o placere. Nu se iese de fiecare data afara, uneori nevoia de somn este mult prea mare, nu poate fi refuzata. Doar in ziua libera este timp pentru orice: somn, plimbat cu orele in Vallarta, plaja.

Vallarta nu m-a impresionat de la inceput. Caldura (30+ grade; umiditate 75%), praful, saracia arhitecturala, turismul exagerat mi-au lasat o impresie nu prea placuta. Vallarta este un oras turistic si asta se simte din prima clipa:

turisti adusi de vapoare

A trebuit sa ma departez de traseul obisnuit, vapor (Marina Vallarta) – centrul orasului (Bd. Malecon). In momentul in care am inceput sa ma pierd pe strazi, sa o iau in directii necunoscute, de care turistii se feresc, a inceput sa para mai ok. Chiar si centrul Vallartei, asa incarcat de turisti cum e, are farmecul sau.

prin centru

el si ea in PV

Vallarta cigar

Dureaza cateva minute sa te pierzi de centru, urcand dealul (El Cerro) din apropiere. La un moment dat nu mai stii daca mergi prin curtile oamenilor sau esti pe drumul care te duce sus. Pe alocuri case mizere, rufe puse haotic la uscat, copii desculti. Pe acoperisul unei case in constructie, Vallarta se desfasoara privirii:

Centrul Vallartei - El Cerro

sudul Vallartei - El Cerro

Marina Vallarta - dinspre El Cerro

Muncitorii se opresc din lucru. Privesc soarele cum se coboara in mare, Vallarta este treptat inghitita de intuneric:

privind orasul

contre-jour

muncitori privind apusul

Oamenii din Vallarta sunt calmi si prietenosi. Se circula insa haotic si in viteza, cu taxiuri grabite, autobuze gonind dement pe serpentinele ce duc spre Mismaloya, conduse (aparent) de pusti de 14 ani, abia vizibili la volan. Dar nu se intalneste nicaieri disperarea din traficul bucurestean, marlania mioritca.

In unele locuri te simti ca acasa, strazi, magazine, oameni, in cele mai mici detalii:

magazinul din colt

Unele dintre cele mai relaxante plimbari au fost de-a lungul plajei, intre zona Marina Vallarta (zona de hoteluri, unde acosteaza vaporul) si centru, trecand uneori kilometri buni inspre Mismaloya.
fauna

pelican

pe plaja

Parasailingul ofera cateva perspective originale asupra orasului. “Zona Romantica”, la SV de centrul orasului:

parasailing - romantic zone

hotelurile si plaja - romantic zone

wide angle - PV

Alte cateva poze din Marina Vallarta, la nord de centru:

Marina Vallarta

Pride - vazut de sus

spre centru

Spre seara se racoreste, bulevardul principal se umple de oameni. Eu o iau in cu totul alta directie. Ora de intoarcere pe vapor (in ziua libera) este 21:00. Nu stiu cum arata Vallarta noaptea.

Vallarta - spre seara

Next Page »