Si pe 23 iunie 2006 a fost sete mare, dar chiar nu a contat. Eram prea ocupat sa-mi pierd vocea la concertul Depeche Mode.

Asta dupa ani de ascultat depeche mode la casetofoane rusesti expirate, din casete poloneze sau raks inregistrate dubios, pandind la radio Unifan melodiile lor. Perioada aceea fascinanta, imediat dupa ’89, cand tineretul tarii descoperea bucuria de a asculta astfel de muzica. Cand existau doar doua genuri de muzica: rock si depeche. Halucinanta perioada, mai ales din perspectiva unui copil de 9-10 ani (cat aveam atunci) care traia frenezia prin intermediul fratelui adolescent, depesist, desigur.

La primele meditatii de engleza, ceream la sfarsitul orei sa-mi fie traduse versurile, pe care le scrisesem mecanic, fara sa inteleg ceva, pe un caiet studentesc. Meditatoarea, traducand mot a mot “Stripped”:

Vino cu mine
in padure
ne vom aseza pe iarba
si vom lasa orele sa treaca


Si apoi, refrenul:
Lasa-ma sa te vad dezbracata, pan-la os!
Lasa-ma sa te vad dezbracata, pan-la os!

Un om bun a filmat concertul de la Bucuresti, a editat imaginile si le-a sincronizat cu partea audio obtinuta de la live here now (baietii care s-au ocupat cu inregistrarea turneului Playing the angel). Multa munca si un rezultat pe masura: Enjoy the silence, World in my eyes si In your room. Tot concertul, pe bucati, aici.