…s-ar traduce prin “Reinnoire a juramintelor matrimoniale”. Adica un fel de nunta. Cuplu de vreo 75 de ani, la 50 de ani de la casatorie. El italian, ea nemtoaica, fosti dansatori la Moulin Rouge, stabiliti de ani buni in Las Vegas. Nunta de aur organizata de copii, 3 la numar. Inainte cu 10 minute de nunta propriu-zisa nu stiam aproape nimic din amanuntele astea. Din memo aflasem doar numele mirelui, ora si locul de desfasurare.
Cam asa sunt nuntile pe Carnival. Fotograful se prezinta mirelui cu cateva minute inainte de ceremonie, in asteptarea miresei. In cazul acesta nici macar n-am avut ocazia sa ma introduc, am inceput direct sa pozez.

Nuntile pe vapor (nu stiu daca in general in US) nu se aseamana cu cele de acasa (de sambata dimineata pana duminica dimineata, 200 de invitati): ceremonia – 15 minute, receptia – o ora, cativa invitati (daca sunt 20 se considera ca-s deja multi). Cam atat. Fotograful trebuie sa pozeze ceremonia, receptia si apoi sa-i plimbe pe miri (daca doresc) pe vas pentru alte poze, incluzandu-le pe ce mai elaborate, tip studio. Adica inca 20 de minute. Ceremonia si receptia inseamna poze de duzina, snapshot-uri.

Fiind prima mea nunta in calitate de fotograf, am incercat sa ma pregatesc: cu cateva ore inainte am colindat vasul cautand locatii pentru pozele mai elaborate, stabilind setarile, obiectivele etc. Am ales sa folosesc camera personala, in special datorita calitatii la ISO ridicat (Olympus E1 e pamant la capitolul asta).
Cei doi miri au refuzat insa pozele elaborate (“We’re too tired. We’re going to dinner”). Mare dezamagire. Fara pozele elaborate sansele sa vand nunta la un pret bun erau foarte mici. Nu am spus pana acum, dar mirii afla de preturi dupa consumarea evenimentului si a pozelor. Nu se discuta nimic inainte legat de acest subiect. Asa ca fotograful lucreaza la noroc. Uneori (nu foarte rar) se intampla ca mirii sa nu cumpere nici o poza. Chiar daca cumpara, nu inseamna ca fotograful primeste ceva. Trebuie sa vanda poze in valoare de cel putin 400$ pentru bonus.

Partea cea mai dificila la o astfel de nunta e discutia cu mirii dupa ce pozele sunt printate, si slideshow-ul in proshow e gata. Evident ca celor mai multi preturile li se par ridicole. Un 8×10 (A4) costa 29,99$, un 5×7 (15x10cm) costa 9,99$. Cel mai ieftin pachet oferit de companie, la 499$, include: 16 – 8×10 18 – 5×7, 20 wallets. Asta e tot. La 750$ primesc in plus inca vreo 10 – 80×10, 10 – 5×7, canvas (o poza imprimanta pe panza 16×20 inch) si un cd cu pozele cumparate (nu cu toate). Cel mai scump pachet ajunge la 3000$.
In lipsa pozelor elaborate (cele care sunt printate in 8×10), nu aveam cum sa le ofer un pachet mai scump de 750$. In plus ei nu erau dispusi sa plateasca atat de mult. Ba chiar incercau sa negocieze la modul: “We cand give you just 300$ for all the pictures” (150 de poze, aproximativ 1500$ pret real). In final pozele au fost vandute la 500$, dupa lungi discutii si interventia managerului. Bonus? 40$! Se merita? Da, dar doar ca experienta.

de prin long beach