Archive for Iulie, 2007
Luni, Iulie 23rd, 2007
Muzica pentru mase
Si pe 23 iunie 2006 a fost sete mare, dar chiar nu a contat. Eram prea ocupat sa-mi pierd vocea la concertul Depeche Mode.
Asta dupa ani de ascultat depeche mode la casetofoane rusesti expirate, din casete poloneze sau raks inregistrate dubios, pandind la radio Unifan melodiile lor. Perioada aceea fascinanta, imediat dupa ‘89, cand tineretul tarii descoperea bucuria de a asculta astfel de muzica. Cand existau doar doua genuri de muzica: rock si depeche. Halucinanta perioada, mai ales din perspectiva unui copil de 9-10 ani (cat aveam atunci) care traia frenezia prin intermediul fratelui adolescent, depesist, desigur.
La primele meditatii de engleza, ceream la sfarsitul orei sa-mi fie traduse versurile, pe care le scrisesem mecanic, fara sa inteleg ceva, pe un caiet studentesc. Meditatoarea, traducand mot a mot “Stripped”:
Vino cu mine
in padure
ne vom aseza pe iarba
si vom lasa orele sa treaca
…
Si apoi, refrenul:
Lasa-ma sa te vad dezbracata, pan-la os!
Lasa-ma sa te vad dezbracata, pan-la os!
Un om bun a filmat concertul de la Bucuresti, a editat imaginile si le-a sincronizat cu partea audio obtinuta de la live here now (baietii care s-au ocupat cu inregistrarea turneului Playing the angel). Multa munca si un rezultat pe masura: Enjoy the silence, World in my eyes si In your room. Tot concertul, pe bucati, aici.
1 Comment » - Posted in ma doare mintea by dus cu pluta
Duminică, Iulie 22nd, 2007
warm up!
Daca tot nu se poate iesi din casa, tara fiind portocalie spre rosie, ma uit la prognoza de uragane din Atlantic, sezonul 2007. Si e un an cica destul de agitat, totusi nu mai rau decat 2005 (uraganul Katrina).
Asta asa, ca sa nu ma plictisesc in septembrie, cand ajung acolo, in plin sezon de uragane.
No Comments » - Posted in pe uscat, Miami by dus cu pluta
Miercuri, Iulie 18th, 2007
Cine zicea ca drogurile nu-s bune?
Pai te uiti pe scena si nu-ti vine sa crezi! Niste bunici la saizeci si de ani care debordau de energie. Ce-ati luat, maica? Adolescentul Mick Jagger n-avea stare, alerga din stanga in dreapta, gesticula, vorbea non-stop in romana (sau citea de pe prompter, dar orisicat, gestul conteaza) de mai avea putin si spunea bancuri.
De mare senzatie miscarea scenei spre oropsitii din spatele stadionului. Asta inseamna respect pentru platitorii de bilete, indiferent de casta. Oamenii, ca la orice astfel de concert, jos palaria! Romania iti devine suportabila. Organizarea in schimb te aduce cu picioarele pe pamant. N-au invatat nimic de la Depeche Mode-ul de anul trecut. Nesimtire crunta.
Pacat ca n-am luat macar un p&s cu reglaje semi-manuale.Cu aparatul foto de la telefon, rezultatele nu pot fi decat jalnice, precum in mostra de mai jos. In final, tot o inregistrare jalnica (ca n-avui cu ce) - Paint it black, preferata mea.
Update: o sa pun aici trimiterile catre oameni care au pozat sau au filmat. Pana acum doar de la zoso, aici si aici.
Update2: Jurnalul, hotnews, realitatea, metalhead.ro (filmare de 30 min din gazon B)
No Comments » - Posted in ma doare mintea by dus cu pluta
Marți, Iulie 17th, 2007
Bucuresteni, la armament!
De vreo trei ani incoace, literatura nu-mi mai place. „Teodosie cel Mic” a lui Răzvan Rădulescu* a reuşit totuşi să-mi evite plictisul. Asfel că n-am aruncat sub pat romanul după primele 100 de pagini (aşa cum s-a întâmplat recent cu alte cateva). O joacă postmodernistă, a la Cartoon Network, cu personaje simpatice de la stanga la dreapta spectrului răutăţii:
„ - În ce moment anume doreşte Înălţimea voastră să fie adus Pisicâinele?
- I-aţi făcut lavament sau încă mai duhneşte a temniţă?
- Desi i-am făcut baie, încă mai duhneşte a temniţă, Alteţă.
- Înseamna că aţi făcut tot ce aţi putut. Aduceţi-l aşa cum e şi să savurăm cum se cuvine acest eveniment.
Otto îşi manifesta, e drept extrem de rar, când era melancolic sau emoţionat, aplecarea către substantivele terminate în „ment”. Când situaţia nu-i îngăduia să folosească nici unul, fie inventa ceva pe loc, fie adăuga anapoda câte un „ment”, transformând cuvinte simple în cuvinte sunătoare şi schimbându-le total sensul: terasă devenea terasament, ele – element -, departe – departament. La fel proceda cu armă, firmă sau sculă. În extremă pană de substantive, ajungea chiar să umble la conjunctii şi preopoziţii. Supuşii lui aveau mari probleme să înţeleagă că Otto, spunând „ciment”, se referea la adversativul „ci”, sau spunând „dement” – la prepoziţia „de”.”
*cunoscut mai mult pentru scenariile filmelor regizate de Cristi Puiu: Marfa si banii, Moartea Domnului Lăzărescu
Urmeaza “Orbitor - aripa dreaptă”, cu peronul pe partea stângă. Primele 100 de pagini sunt grele.
1 Comment » - Posted in ma doare mintea by dus cu pluta
Luni, Iulie 16th, 2007
Tori Amos si pianul ei
Nu-mi dau seama prea bine cum a fost la concertul de la Sala Polivalenta. Am facut doar poze. Si eram si foarte obosit, asa ca n-am inteles mare lucru. Din pozele descarcate a doua zi, am ajuns la concluzia ca trebuie sa fi fost destul de ok. Tori Amos, cantand exclusiv cu ochii inchisi, ca o autista care se respecta, simtind muzica. Adica nu degeaba spunea ea intr-un interviu ciudat: “nu eu cant la pian, ci pianul canta la mine”. Asta printre alte vorbe ciudate, cum ar fi:
In consecinta avem de la evenimentul cu pricina cateva poze cu ochii inchisi, cu lumina putina, ca asa era. Mai multe in galerie.
