Fara poze. As fi vrut. Dar era noapte, avionul in miscare (din fericire), iar un flash care sa bata pana la 10.000 m sub mine nu aveam (si chiar daca as fi avut, nu l-as fi folosit 🙂 ). Va pot insa povesti. Los Angeles, vazut noaptea din avion, se intinde cat vezi cu ochii, fara inceput si fara sfarsit, inundat de lumini dispuse geometric, in orice forme si marimi ciudate puteti gandi: circuite integrate, faguri de miere, neuroni, instalatii de craciun samd. Aceste forme sunt separate si totodata legate de imense autostrazi (cate 8 benzi pe sens) alb-rosii (faruri-stopuri), permanent in miscare, permanent aglomerate.

De trei zile pe Pride. Maine ajungem in Puerta Vallarta. Cat pe ce sa anulam oprirea in Puerta Vallarta pentru una in Esenada, din cauza unei furtuni tropicale (mic uragan) care isi facea de cap prin zona.