Vineri se intampla Cabo San Lucas. Gangway-ul incepe la ora 7. Fotografii sunt primii care parasesc vaporul. 10-15 minute in tender (o barca care duce turistii la mal, in Cabo San Lucas nu exista doc pentru vapor). Ne pregatim pentru pozat: asezam colacul de salvare (cu insemnul Cabo), masuram lumina. Intuneric si frig. 1/30; 5.6; Flash EV: -2/3. In doua ore va fi ceva de genul: 1/160, f16, flash EV: -1/3 sau 0.
Dupa 10 minute apare primul tender. Incepe munca: „Good morning! Folks, please stay behind the life ring and look at the camera! Big smile now! Thank you!” Pauze de cate 2-3 minute intre tendere. Indeajuns pentru a ne trage rasuflarea si a fi pregatiti pentru inca o tura.
In jurul orei 9 isi fac aparitia alti fotografi. Dar nu de pe Pride. Alt vas, alta companie: Celebrity Infinity. Aflasem cu o saptamana in urma ca Laura (detalii aici) trebuie sa fie pe vasul asta. Intre timp un alt tender cu pasageri. Termin treaba si privesc din nou inspre fotografii Celebrity. Laura este acolo, in costum de mexicanca, la poze cu turistii. Mica rau lumea.

cabo

Si incepem sa vorbim, sa impartasim impresii, intrerupte de alte reprize de pozat. La 10 trebuie sa fiu pe vapor pentru un curs de „safety corporate bulshit”. Nici macar nu stiu cat o sa dureze. Ne dam intalnire la 12:15 in acelasi loc, in speranta ca o sa termin cursul. Din fericire dureaza doar o jumatate de ora. Dupa inca o repriza de pozat pasageri in Cabo, ma intorc pe vapor, las camera si cardul, ma schimb de uniforma, iau rucsacul cu camera foto personala si din nou in tender. Incep sa pozez pelicani si peisajul aglomerat (cu barcute) din jur. Nu sunt entuziasmat de priveliste.

cabo

…
Dupa o asteptare scurta isi face aparitia si Laura. Primul loc vizitat este delfinariul, unde turistii au ocazia sa mangaie delfinii tinuti captivi in bazine nu foarte mari si nu foarte adanci. Reusim sa intram inauntru fara sa platim nimic, doar sa privim. Suntem rugati sa nu facem poze. Nu pot sa ma abtin si pozez cu camera la nivelul soldului, apasand la intamplare in speranta ca o sa iasa ceva (aveam wide-ul pe aparat, asa ca n-a iesit mare lucru). Laura face la fel. 39$ ora altfel. In Cozumel n-am avut norocul sa inot cu delfinii. Poate aici, in una din croazierele urmatoare.

…

…
Urmatoarele 45 de minute le petrecem la o terasa in apropiere. Continuam sa impartasim impresii despre viata pe vapor, asemanari si diferente intre cele doua vase. Traseul ei este incomparabil mai interesant. Din Cabo San Lucas in San Diego, Panama Canal, America de Sud (Rio de Janeiro) si prin tot felul de alte locuri exotice. Nu prea se intampla sa repete traseul cum este cazul Carnival. Nicio schimbare in traseul Pride pe urmatoare 6 luni (exceptand dry-dockul din decembrie, Canada). Doar Long Beach->Puerta Vallerta->Mazatlan->Cabo San Lucas-> Long Beach again. Altfel viata pare sa fie la fel de grea si intr-o parte si in alta. Imi povesteste despre Nastase si familia care au fost in croaziera pe vasul ei anterior, in Europa. Ea a fost cea care le-a facut poze in studio. Ma amuz, imi inchipui cum ar fi fost sa-l pozeze pe Nastase in ipostaza feminina. In general, oamenii asculta toate indicatiile fotografului, asa ca n-ar fi fost greu. Dar ea n-are treaba cu Nastase, cum nici eu nu am.
Dupa doar o ora si un sfert in Cabo trebuie sa ma intorc pe vas. Probabil ca pana la sfarsitul contractului nu o sa ne mai vedem. La 14:00 am un alt curs de „Envirnmental corporate bulshit”. Dupa ce a primit o amenda imensa acum cativa ani pentru ca nu a respecta normele de protectie a mediului, Carnival si-a revizuit atitudinea. Vor sa fie lideri in „Environmental Excellence”. Asa ca ne invata pe toti cum e cu reciclarea, separarea gunoiului pe culori etc.
O ora pauza dupa care incep formal night: cara trepiedele, luminile, backdropul pentru set-up. Apoi timp de 5 ore aranjeaza oamenii in poza, vorbeste cu ei, incadreaza corect, transpira abundent. La 12 ziua e incheiata, dupa ce strangem setup-ul, dupa ce rearanjam pozele in galerie si totul e pregatit pentru dimineata urmatoare.