Totul a pornit de la o discutie despre noul vas Carnival. Splendor, un vas maricel (113,000 tone), isi incepe croazierele pe 2 iulie 2008. In mai putin de 9 luni de zile va strabate nordul europei, sudul europei, continuand cu o croaziera transatlantica, apoi caraibele de est, bahamas, america de sud, urmand sa ajunga in martie 2009 in Long Beach, de unde preia traseul Pride. Ceva neobisnuit pentru un vapor Carnival. Ma exprim la modul vag: „foarte misto traseul”. Managerul, Omar, imi spune: „Da, dar ca sa ajungi acolo trebuie sa stii germana, franceza, rusa”. „Asta n-ar fi o problema. Ma descurc cu germana si franceza”. O zi mai tarziu ma anunta ca m-a propus pe lista pentru Splendor. Asta dupa ce vorbeste si cu vechiul manager pentru a-l intreba de una, alta. Cum supervizeaza activitatea pe 6 vase (fiind senior manager) , incluzandu-l pe cel nou, propunerea inseamna ca sunt deja pe lista finala (dupa cum aveam sa aflu mai tarziu).

Acum intrebarea e: chiar imi doresc asa ceva? Desigur, sunt atatea locuri in care as ajunge cu vaporul*, unele dintre ele probabil inaccesibile altfel, dar cat timp as avea sa inteleg ceva din acele locuri? In unele porturi vaporul va sta pentru cateva ore, in care eu as fi probabil ocupat cu opritul oamenilor la iesirea de pe vapor pentru poze (ghinion si mai mare ar fi sa fiu port manning in porturile respective). Iar in altele as fi atat de rupt de oboseala incat nu as intelege prea mare lucru din ce se intampla in jurul meu. Se merita oare sa mai plec pentru inca 8 luni pentru a vedea superficial un San Juan, Buenos Aires in timp ce fac pe fotograful (pozarul) kamikaze, indeplinind targetul de poze la kilogram? Cate as mai avea de invatat de aici? Munca oricum a devenit o rutina. Cat rahat corporatist ar trebui sa mananc pentru a ma plimba doar doua ore pe strazile necunoscute din Rio De Janeiro? Cat de spalat pe creier as fi dupa atata timp petrecut intr-un microunivers uniformizat, in care se contabilizeaza numarul de zambete la hectar de pasageri? Cat de rupt de viata obisnuita as fi dupa doua contracte? Iar pasarile can’se duc un’se duc? Exista oare viata dupa moarte? Ce este viata? Ce este Carnival? Exista oare viata dupa Carnival? Iar Splendor can’se duce un’se duce?

*Londra, Amsterdam, Copenhaga, Berlin, Helsinki, Sankt Petersburg (cate doua zile – overnight!!), Tallinn, Paris, Vigo (Spania), Lisabona, Malaga (Spania), Barcelona, Cannes, Roma, Livorno, Napoli, Dubrovnik, Venetia (cate 2 zile!!!), Messina (Sicilia), Genova, Marmaris, Izmir, Istanbul, Atena, Katakolon, Palma de Mallorca, Funchal (Madeira – Portugalia), St. Marteen, Ft Lauderdale, Nassau, Half Moon Cay, Grand Turk, San Juan (Puerto Rico), St. Thomas, La Romana (Rep. Dominicana), Dominica, Barbados, Fortaleza (Brazilia), Recife, Salvador (Brazilia), Rio de Janeiro, Buenos Aires, Montevideo, Puerto Madryn (Argentina), Cape Horn, Ushuaia (Argentina), Punta Arenas (Chile), Puerto Montt, Santiago (Chile), Arica, Lima, Quito (Ecuador), Acapulco, San Francisco.**
** Scriind lista asta, mai ca imi vine sa zic: „poate ca se merita…”

looking back