dus cu pluta pe uscat

Ca m-am luat cu contextul actual al crizei economice si am uitat sa va spun ca am si o poza cu doi lenesi care se tin in brate.

Altfel, ultima zi in Cartagena. Excursie intr-un fel de delta in miniatura, la marginea Cartagenei. Un sat de pescari, toti negri, saraci lipiti pamantul, cu case gata sa cada peste ei. O plaja cat vezi cu ochii lipsita de oameni. Cine s-ar incumeta sa treaca prin satul asta? Camera foto sta la adapost, desi sunt poze la fiecare pas. Excursie de o ora printre canale cu barca (canoe), un petec de pamant izolat, plaja si mai izolata.

Am avut ocazia sa vad urmatoarele, in ordinea numerelor de pe tricou:

Si cu voia dumneavoastra, ultima pe lista, ceva flora:

In contextul actual al crizei economice, soarele apune in Cartagena la 6:30. De fapt se intampla asa “all year long”, fie vara, fie iarna (vorba vine), fie criza economica. Tot in actualul context al crizei economice, stau aplecat pe fereastra ca sa fur wireless de la vecini.

In centrul vechi al orasului avem case colorate strident, in stil colonial, un fort care proteja orasul de atacul piratilor (Castillo San Felipe de Barajas), niste bocanci celebri (Monumento a los Zapatos Viejos), columbience de abanos imbracate si ele strident (palenqeras), cu ligheanul de fructe pe cap. Am ajuns si la casa lui Gabriel Garcia Marquez, care nu era acasa, nu stiu pe unde isi petrece veacul (de singuratate).

Orasul vibreaza noaptea in ritm de salsa si rumba, oamenii danseaza pe strazi (si chestia nu e turistica). Viata de noapte cat cuprinde, cluburile se inchid ca acasa, la ore la care lumea se duce la serviciu…

Si mai multe fructe decat in mexic, toate excelente, mancaruri traditionale delicioase (arepa con huevo – mamaliga prajita cu ou).

Loganuri (cica Renault) si Cielo-uri pe unde vezi cu ochii, motociclete taxiuri ieftine, cam cat e viata aici. Trebuie sa ai curaj sa iei un astfel de taxi, in fiecare zi mai vezi un accident. Circulatia e haotica, mai haotica decat in Mexic, un fel de haos lasat sa se organizeze singur.

Azi n-am avut altceva mai bun de facut decat sa ma uit la nori (oricum nu se vedea nimic altceva), din Mexico City pana in Cartagena, cu escala in Bogota. Norii lor sunt mult mai misto decat ai nostri.

Am ajuns in Cartagena, unde voi petrece urmatoarele 4 zile. Gazda este John Ruiz, photo manager pe Carnival Pride (intre timp e pe altele).

Plaja, La Quebrada – Cliff Divers (plonjori de pe stanci), apus de soare, din nou La Quebrada, Vicky y Cristina en Barcelona, piscina la miezul noptii.

Duminica a oprit pe la noi, in Acapulco, Carnival Spirit.

Ronelio (Filipine), prietenul Anei (tatal copilului ce va sa vina) ne-a primit pe vapor, asa ca pentru cateva ore am reintrat in filmul vietii de vapor. Carnival Spirit arata aproape identic cu Carnival Pride (vasul pe care am lucrat 6 luni de zile), asa ca totul mi s-a parut familiar: cabinele stramte, sala de mese, lido deck etc. O parte din oamenii cunoscuti pe Pride lucreaza acum aici.

Sambata, cu o masina inchiriata, un Matiz de-al lor (40$/zi, incluzand asigurarea), am fost pana in Taxco, un orasel la 250 km de Acapulco, recomandat de Ana. Autostrazile lor, pe langa faptul ca sunt mai multe, sunt mai ok decat ale noastre. Iar drumul de munte, printre serpentine si cactusi uriasi, a meritat toti banii.

Argint cat vezi cu ochii, taraba langa taraba: Iisusi kitchosi, gargarite, calendare aztece (e pe 2009?), totul numai si numai din argint (sau imitatii, greu de verificat).

La soare te poti uita, dar la argint ba, asa ca am incercat sa trecem cat mai rapid printre sutele de tarabe. Mult mai interesante ni s-au parut stradutele pietruite inguste, populate de broscute, piatete largi, aglomerate. Catedrale rasarite din neat, cu oameni veniti sa-si boteze cainii.

Umiditate 78%, 31 Celsius.

Din seria “pasari si apusuri prin diverse locuri in mexic”, astazi “pescarusi si apus de soare in Acapulco”. Vizionare placuta!

Cum am spus, nimic senzational, plaja cat cuprinde, doar norii (in general abesenti din zonele astea) mai salveaza din peisaj:

Toata lumea bine, sanatoasa. Mancarea e buna 🙂

Asteptand autobuzul de Acapulco (inca 12 ore de mers prin jungla), dupa doua zile petrecute in Manzanillo. Nimic spectaculos de vazut aici, in schimb e ok de stat toata ziua la plaja, fugind de aerul umed, irespirabil.