pe plantatie


Sase luni nu au trecut asa de repede cum se zice in popor. Dimpotriva, am uneori impresia ca sunt aici de mai bine de un an. Tot din popor (american) se spune ca „Time flies when you’re having fun!”. Asta nu inseamna ca n-a fost uneori distractiv (desi, din fericire, nu stilul Carnival de distractie). De fapt principalul motiv pentru care traiesc cu impresia ca a trecut mai bine de un an e ca am vazut si invatat multe lucruri intr-un timp atat de scurt. Acasa devenisem autosuficient, lasam timpul sa treaca pe langa mine intr-un mod barbar. Aici am invatat ca fiecare minut conteaza, ca nu e timp de pierdut. Multi ma intrebau dupa primele luni daca imi place sau nu pe vapor si nu stiam ce sa le spun. Asta pentru ca n-aveam cum sa-mi dau seama, eram tot timpul ocupat, n-aveam timp de reflectii, de depresii, de constientizari.

Dupa 6 luni se pierde din rabdare. Nu mai exista energia de la inceput, oboseala s-a acumulat treptat si nu a avut cum sa se disipeze. Rutina si-a intrat in drepturi iar munca a devenit exclusiv un automatism: “Good evening, how are you doing, looking great, step right here for a picture, foot forward, tip your head … click, click”. Munca impersonala.

Dupa 6 luni mai ramane doar o luna si jumatate. Adica 12 formal nights, 6 imbarcari, aproximativ 18 gangway-uri etc, etc. Plus o zi libera in Puerto Vallarta (sper). Asa trece timpul aici.

looking back

Asta este cuvantul cel mai folosit de catre manager. „Big push! Be aggressive! Call people! Don’t let anyone pass without calling!” Ca la piata! Evident ca o astfel de strategie are succes, insa cu anumite costuri. Unii pasageri se supara destul de repede iar „comment card-urile” negative se inmultesc: „Photographers were much too aggresive!”; „They act like paparazzi!”; „They were way too pushy trying to sell pictures!” Si nici asta nu e bine. Rating-urile scad iar asta aduce alte probleme. Biroul din Miami trimite saptamanal mail-uri in care ne cere sa fim „pushy”, dupa care urmeaza altele in care ni se cere sa fim „pushy” dar totodata sa nu se simta acest lucru, sa facem glume cu pasageri, sa fim entertaineri, stand-up comedians (ar vrea ei). „Push but don’t push!”

dwayne shooting

Ni se cere ca roll-count-ul (numarul de poze) sa fie cat mai mare. Tocmai de aceea ni se fixeaza niste cifre greu de atins. La sfarsitul zilei se noteaza numarul de poze obtinut de fiecare, iar veriga slaba este incercuita cu carioca (Chris ar merita un post special). Bineinteles, daca pozele se fac la kilogram, calitatea va avea de suferit. Nici asta nu e bine.

sandip shooting

Uneori kilogramele in plus de poze ajuta doar foarte putin vanzarile. Se consuma doar mai multa hartie. Economia americana pare sa fie in usoara recesiune, iar pasagerii par sa fie ceva mai prevazatori cand vine vorba de aruncat bani pe fereastra. Veniturile sunt in scadere comparativ cu anul trecut. Nu numai pe Pride, ci la nivelul intregii flote Carnival. Iar daca vanzarile scad, asta inseamna o si mai mare presiune asupra fotografilor, carora li se cere sa fie si mai agresivi si mai amuzanti decat cu un an in urma.

dwayne shooting again

Sunt angajatul lunii ianuarie, impreuna cu alti 6 (bucatari, muzicieni etc), conform obiceiului Carnival. Nu am facut nimic deosebit in acest sens si nici n-am putut sa ma impotrivesc prea mult. S-a vrut a fi o surpriza.
Ce presupune o asemenea „onoare”? Nu prea multe. Trebuie sa port toata luna februarie o insigna speciala, pe care se specifica faptul ca sunt star EOM. Numele si poza imi apar pe panou, insotite de un text de de umplutura, care se incheie cu traditionalul „Good job, …!”

EOM

Mi se mai inmaneaza o diploma de recunoastere a meritelor „deosebite”. Asta in cadru festiv, cu participarea pasagerilor. Si 100$, pe principiul „Va mai dau o suta!!”. Alte activitati: cina cu capitanul si directorul de hotel. Adica mancare buna, de restaurant, nu de crew mess. Cam atat. Ah, inca ceva: stresul de a fi recunoscut in public si de a trebui sa ma comport ca si cum as fi angajatul lunii.

cina cu capitanul

Asta pe romaneste, ca sa se inteleaga mai bine. Compania te vrea zambind. Nu conteaza cat de fals, important este sa te vada ranjind. De inteles, chestie de marketing (si pana la un punct de bun simt), mai ales ca unul dintre sloganurile companiei este „The Fun Ships”. Este musai ca totul sa fie „fun”. Tocmai de aceea exista atate exprimari oximoronice corporatiste, precum „Fun Time”. Fun time reprezinta timpul pe care ni-l petrecem muncind, cel putin asa considera compania. Restul e timp pierdut, deloc fun pentru ei.

smile

***

„It’s all about ME!” inseamna cu totul altceva decat ati putea crede. Inseamna: „It’s all about memorable experiences (for the guests)!”.

***

be very, very cautios

Asta imi aduce aminte de Elmer Fudd din desenele cu Bugs Bunny: „Shhhhhh! Be vewy, vewy quiet . . . I’m hunting wabbits, heh-heh-heh”. Sau de un joc pe calculator in care intri incet pe usa, stiind ca de partea cealalta sunt monstri gata sa sara pe tine.

Ma uitam zilele trecute pe rezultatele de la chestionarul de care scriam acum ceva vreme. 73% dintre fotografii de pe Pride sunt de acord ca companiei Carnival ii pasa de ei. Si nu oricum, ii pasa de ei ca indivizi, persoane, chestii (cu constiinta), trestii (ganditoare).

Nu foarte surprinzator. Acum o saptamana, la imbarcare, am asistat la un schimb de replici intre Joel (filipinez) si Sandip (indian). Joel impartea flyere-le pasagerilor in timp ce Sandip se ocupa cu pozatul acestora. Nemultumit ca Sandip nu zambeste si nu se arata prea entuziasmat in timp ce le face poze pasagerilor, Joel se rasteste la acesta: „I’m gonna tell to the manager that you don’t smile! You have to change your attitude!”. Daca compania vrea sa zambesti, trebuie sa zambesti.

PV

« Previous PageNext Page »