dus cu pluta pe uscat

Aici trebuia sa scriu ceva legat de poze si de zilele petrecute in Puerto Vallarta, dar cum mi-e lene si sunt grabit, las doar pozele 🙂

Dupa 9 luni, sunt din nou in Puerto Vallarta. De asta data fara stresul orei de intoarcere pe vapor, fara curse contratimp in care incercam sa trag de fiecare minut liber. “Peace and welaxation at wast!”, cum ar fi zis Elmer Fudd. Am trecut de ziua cartitei, acum e joi (opream in PV in fiecare miercuri) sau samabata, nu mai conteaza 🙂
Vremea e tocmai buna, 30 de grade, apa putin rece, dar suportabila, fara prea multi turisti. Stam la un hostel ieftin (13.5$/noapte), la 15 minute de centru, imediat cum iesi din jungla si dai de soseaua intens circulata.

Irina, bucurandu-se ca mai viziteaza inca un muzeu (de antropologie):

Lasand norul de poluare in urma, directia Puerto Vallarta:

Orasul vazut din Turunul latino-american (Torre Latinoamericana, o cladire de 45 de etaje care a rezistat cu succes cutremurelor de 8 grade din 1956 pana azi). E ceva mai gri privelistea in realitate:

Altfel, orasul vazut mai mult din masina, poze mai putine, din motive de securitate personala. Vizitat muzee, cu sau fara voia noastra, pana am vazut toate craniile, ruinele aztece, catedralele (construite din ruinele aztece), Hernan Cortez, picturile murale, pana Irinei i s-a aplecat (“daca mai vad vreun muzeu, ma impusc”); apoi supa de tortilla, quesadilla, taco, guacamole si tot felul de fructe care probabil nici nu au traducere in romana (Mamey, Nanche, Jobo, Camoy, Guanabana).

Daca vi se pare ca traficul din Bucuresti este infernal, probabil ca aveti dreptate. Dar se poate si mai rau. Un exemplu ar fi Mexico City. Zona Metropolitana are o populatie de 20,5 milioane locuitori pe o suprafata de 7,346 km2. Orasul s-a dezvoltat pe orizontala, ceea ce are anumite avantaje, cum ar fi densitatea populatiei de 2,784 loc/km2 comparativ cu 8,510 loc/km2, in cazul Bucurestiului. Fara masina este insa imposibil sa te deplasezi aici, cum distantele sunt enorme. Asa ca toata lumea are masina, cate 2-3 chiar, pentru a evita zilele in care nu se poate circula cu una din masini, pentru a proteja mediul (Mexico City este in continuare unul dintre cele mai poluate orase din lume, altitudinea la care se afla contribuind la persistenta noxelor in aerul respirat). Desi autostrazi cu cate 6 benzi impanzesc orasul, traficul este infernal la orele de varf. Programul zilnic ia in calcul aceste ore incarcate pentru a evita macar o parte din timpul petrecut in trafic.

In Teotihuacan ajungi cum iesi din Mexico City (adica dupa vreo 2 ore, ca-i micut rau), prima pe dreapta (la 40 km). Orasul e destul de mare, ceva mai mare ca Baicoi (la un moment dat aici locuiau 150,000 de oameni), cu bulevarde largi. Probabil ca Bulevardul Mortilor (un nume ok pentru o strada) a fost contruit luand in calcul dezvoltarea pe urmatorii 2,000 de ani, aparitia automobilelor, boom-ul demografic samd.

Piramida Soarelui este a doua cea mai mare din lume (prima nu-i foarte departe, tot langa Mexico City), dar nu-ti ia mai mult de 15 minute sa ajungi in varful ei.

In varful ei, putin tesit, se afla o bucata de argint, de aproximativ 1cm2, pe care turistii se inghesuie sa o atinga cu degetul, ca deh, aduce noroc.

Astazi mergem la Teotihuacan.

Deja am pierdut sirul… Parasim Nogales in cateva ore, directia Mexico City.

Telegrafic:
In prima zi din an, familia Vega ne-a aratat imprejurimile Nogales-ului: Rio Blanco, Orizaba, Cordoba.

tirolesa

In a doua zi excursie in portul Veracruz, la 120 km de Nogales. Inainte de a ajunge in port, ne-am oprit in Antigua, unde am vizitat casa lui Cortez si prima biserica (Ermita del Rosario) de pe continent.

Revelionul in casa de vacanta a familiei Vega. Revelion in familie, 50 de invitati, doar rude. Noi am fost singurii “gringos”. Armando, tatal Anei, este din Nogales. Ana imi spune ca se aduna aici in fiecare an, e traditie (in tot Mexicul). La ora 20:30 rudele incep sa apara: unchiul Victor, unchiul Takis, matusile, copii, bunicii, nu ramane nimeni pe afara. “Buenas Noches! Como esta? Mucho gusto!” Eu fac pe fotograful, in lipsa de alta ocupatie. Dining room pictures, Carnival Cruise Lines style.

tineretul din ziua de azi

familie obisnuita de mexicani

la masa

Ana ne prezinta pe rand fiecaruia dintre cei 50 de invitati: “Florian e din Romania, am lucrat cu el pe vapor, a fost fotograf”. Suntem niste curiozitati pentru cei prezenti, asa ca rudele isi fac poze cu noi. Or sa le puna pe perete langa cele cu Chupacabra si alte curiozitati de la gradina zoologica. Hei, dar sunt obisnuit, doar am fost pom de craciun pe vapor.

brad de craciun

La trecerea in noul an toata lumea se imbratiseaza cu toata lumea, se da foc batranului, se bea si se mananca. Pe la 3-4 dimineata se sparge gasca.

imbratisari in masa

unchiul takis

armando vega & takis

Pe strada, la cateva case mai incolo, batranul an 2008 isi asteapta sfarsitul. A fost dat afara din casa. Sade sprijinit de perete, cu sticla in mana. Nu mai are nicio sansa. Asteapta lasarea serii, stiind ce urmeaza. Toti cei care-l privesc se bucura. Nimeni nu-l mai iubeste, oricum in el se afla tot ce a fost mai rau.

asteptand sfarsitul

E tot mai singur, pe masura ce orele trec. O ploaie scurta curata strada. Cei care l-au dat afara se intereseaza pentru ultima oara de el: “Hei, cine a furat sticla? (botella)”

hombre viejo abandonado

Batranul este pus in mijlocul strazii dupa care i se da foc.