dus cu pluta pe vapor

Toata chestia asta cu plecatu’ costa ceva:

• bilet de avion 520€
• comision firma de recrutare 200€
• analize medicale ~200€ (asta e un fel de comision suplimentar)
• transport si cazare interviu Zagreb ~200€
• viza USA C1/D ~ 75€

Astea fiind costurile importante, dar lista poate continua cu altele, unele dintre ele obligatorii (vaccin ROR – 20€) sau altele utile sau total inutile (PDA).

La 1300-1500€ incepi sa-ti pui intrebarea ” Esti sigur ca vrei sa pleci acolo?” Raspunsul e simplu: “Bineinteles ca vreau, nu are zahar!” Evident ca mi-as fi permis 2-3 croaziere prin Bahamas cu banii astia (excludem banii de avion, ca si aici i-am exclus :D), in calitate de turist, sa-mi treaca prostiile din cap.

In munca de “research” pe care am intreprins-o in preajma interviului pentru Carnival, am incercat sa aflu cat mai multe pareri de la oamenii care au fost acolo, in special de la fotografi. Unele pareri n-au fost deloc incurajatoare, precum cea prezentata anterior. Insa alte relatari sunt ceva mai optimiste, desi unele tonuri negative se pastreaza. Ca niste concluzii preliminare, nu o sa fie chiar o vacanta in adevaratul sens al cuvantului. Dar cel putin la inceput, nu o sa ma plictisesc.

O buna prietena, L., plecata in mai pe Celebrity Constellation, prin Image, spunea in incheirea primului mail catre cei de acasa: “demente peste demente. dar sunt mai mult decat incantata.”

Intr-altul, dupa cateva saptamani petrecute pe vapor:

“cand pleci? am uitat exact data. in iulie parca…

oricum, nu-ti face griji. este banal. adica…este greu la inceput ptr ca toti alearga sa-si faca treaba cat mai repede si daca echipa este de kko o sa-ti fie mai greu. nu ptr ca nu stii sa faci poze. trebuie sa inveti vasul 😀

asta pe care sunt este mare de tot si in primele zile m-am ratacit de multe ori. m-a costat mult timp sa gasesc calea corecta. apoi, trebuie sa invati cum sa faci set-up ptr studio. cum sa aranjezi galeria. asta presupune fiecare lucru la locul lui, plus picture display….si sunt mii!!!

apoi gangway…bags set-up si shooting tot felul de personaje. mai sunt tot felul de obiective prin porturile in care ajungi. cum ar fi in copenhaga little marmaid. te duci acolo si faci poze. sau stock shots in porturi. am facut asta in rusia, st petersburg. apoi dining room…single shots, couple and table…adica grup. asta cu grupul e cam tricky…ptr ca trebuie sa-i scoli de la masa in timp ce mananca :))

oricum…n-am crezut ca pot invata atatea in 2 saptamani. mai sunt aprovizionarile, unde tre sa bagi carca :)) si making folios…unde tre sa faci frames….o sa vezi tu 🙂

depinde de vas…si de politica companiei. nu stiu cum este pe carnival…dar in principiu cam asta este…”

Nu este singura relatare incurajatoare, asa ca momentan sunt optimist. Si chiar daca, ma intorc la o intrebare mai veche: Cat de rau poate fi? 🙂 Nu e ca si cum as ramane prins, fara sanse de scapare, odata intrat in joc.

Dintre multele relatari despre viata de nava auzite, probabil ca urmatoarea este cea mai pesimista:

Salut,

imi cer scuze ca iti raspund cu asa intarziere.
Nu am mai intrat pe acesta pagina de foarte multa vreme. acum ca s-a scufundat acel vapor la greci am intrat sa vad ce mai zice lumea pe aici.
Eu sunt in tara din oct. 2005 si am cam rupt legatura cu navele. Dar mi-au ramas amintirile, si pot sa iti raspund la intrebari:

1. “Cat de utila este experienta acumulata in fotografie?”

Fotografia e “Rambo style photography”, adica shoot shoot shoot.
Nu are nimik cu arta fotografica. Absolut nimik. Te invata cateva pozitii standard in care sa aranjezi oameni care sunt dovedite statistic ca sunt ok si ca oamenii or sa cumpere acele poze. In rest, “move the line quick”, adica sa faci poze rapid cand se aduna lumea in spatele tau la poze (se intampla in serile cu balul capitanului). In rest , faci poze cand ies oamenii de pe nava, stai in soare si “hy guys, stop guys, picture there”.. bla bla.. si cam asta e. Arta cam lulu.

2. “Cat de obositoare sunt cele 60-70 de ore pe saptamana? Chiar se alearga dupa poze, dupa pasageri? Cat la suta din munca reprezinta pozele tip studio si cat cele de alergat cu maimuta pe plaja, pe principiul colorata maine-i gata? “

muncesti 10 ore pe zi/ fara zi libera, poti munci si mai mult decat asta.
Cand nava e in port, lumea coboara de pe nava, iar fotografii fac poze. Asta e poze dimineata, te trezesti devreme, si cobori primul de pe nava (asta era interesant ca idee, eram si noi primii la ceva). hehe.. in rest stat in soare si oprit oamenii la poze, asta cam 3-4 ore. Apoi somn de voie (dupa atat stat in soare…) setat de portrete (gen studio) 1/2 ora, – poate o ora, depinde de nr. de portrete, vandut oaresce poze, pauza un pic , apoi vandut poze, sau combinatii poze in sala de mese, portrete studio mobil, vandut poze.. apoi adunat portrete mobile, posibila sedinta foto cu sefu, musai una pe croaziera, cu bilantul incasarilor si bla bla de mumu…

[…]

5. “Am voie sa vin si cu aparat personal (am un canon 350d cu ceva obiective) pentru poze personale (in timpul liber), altele decat cele tip cu pasagerii?”

In timpul liber faci ce vrei, atata timp cat ii convingi pe aia de la iesirea de pe nava (security) ca ala e aparatu tau personal ce vrei sa-l scoti de pe nava si mai apoi sa-l si introduci, e ok. Aparatul companiei in afara navei nu e admis, decat la pozatu turustilor cand ies de pe nava.

Parerea mea: la banii ce ii faci, stai acasa.
Eu fac acum 22 mil si nu as mai pleca pe nave.
Ai nevoie de o motivatie f. puternica ca sa ramai acolo. Acolo mai toti au asta, o iubita infidela, probleme in general , cu sefii la fostele locuri de munca, sau altfel de probleme.
Cei fara motivatie nu prea rezista…
Viatza fara ascunzisuri, acolo o sa vezi toata cacao din om la momentul potrivit, incetu cu incetu.. monotonia aia si rutina face sa iasa din om tot ce-i mai naspa.
Poponari, lesbiene, si altele de genu, atitudini pupincuriste, o sa le gasesti pe toate acolo.
Toti de acolo is “dusi” intr-un fel sau altu, probabil ca asa om fi cu totii, insa acolo asta e foarte vizibil, in viatza de nava.
Mai citeste pe forum despre nava in general si ce si cum e viatza acolo.
Atitudini de genu, is the best, sau la ultimul loc de munca eram de baza nu te ajuta pe nava.

Bafta in alegera buna,
Dan.

Februarie 2007. Am aflat de interviu cu cateva zile inainte. Noroc ca am sunat eu la firma de recrutare (nu ca as fi pierdut prea mult, peste o luna a avut loc un alt interviu, pentru compania Image de asta data).

Excursie solitara cu trenul pana la Zagreb, intrerupta la un momenta dat de o discutie lunga cu un croat intre doua varste din Bosnia-Hertegovina despre UE, avantajele si dezavantajele aderarii, politica, viata etc.

Zagreb: Am ratacit cu tramvaiul 6 in cerc, in cautarea Hotelului I. Il gasesc cu ajutorul unui croat prietenos (nu sunt prea multi care sa se descurce in limbi straine). Cazare la hostelul din apropiera hotelului cu interviul, destul de scump pentru ceea ce oferea (30€/noapte). Ratacind singur pana seara prin oras, putin dezamagit de simplitatea Zagrebului, cu aerul sau usor provincial.

Interviul de a doua zi: Puzderie de sarbi, croati si albanezi asteptau deja in holul Hotelului I. Oameni ai satului, in costume anacronice, veniti probabil impinsi de saracie. Suntem introdusi in subiect de John numaistiucum, columbian-american, din partea Carnival. Foarte volubil, cu zambetul mereu pe buze. Aflu ca e defect profesional. “You always have to smile!” ni se spune fara incetare. Prezentare de 45 de minute, in care aflam mai multe informatii despre viata de fotograf pe un vas de croaziera, o scurta istorie a companiei. Pe scurt:

• salariul este in mare parte fix la Carnival: o suma de inceput in primele 4 saptamani, cand se urmeaza cursuri intensive de tehnica fotografica; creste dupa primele 3 luni.
• tot echipamentul este furnizat de ei. Se lucreaza cu Olympusuri E1.
• sunt doua locatii majore pe unde “inoata” vapoarele lor: Caraibe si Alaska. Au un vapor exclusiv pentru nefumatori.
• se sta in camere de cate doi.
• in rest: un contract dureaza intre 6 si 8 luni de zile, mancare de la ei, asigurare medicala, o oarecare libertate de miscare, interzis alcoolul in cantitati prea mari, relatiile cu pasagerele etc.

Urmeaza interviul, tot cu John. Un drum de 24 de ore cu trenul pentru un interviu de 15 minute.Interviu foarte simplu, mult prea simplu: “You’re from Romania! Ce maai faaci?” Eu: “Foaaarte bine”, cu un puternic accent american care nu stiu de unde mi-a iesit, probabil tehnica de ancorare inconstienta. Urmeaza intrebarile obisnuite: “De ce vrei sa lucrezi pentru Carnival?”, “Ce crezi ca aduci tu echipei Carnival?”, “Ce calitate te deosebeste?” etc. S-a uitat si pe poze, cu intrebari scurte despre tehnica folosita in unele dintre ele (apertura, iso etc) si locatie. In timp ce vorbea nota pe foaie ce se intampla si punea note. Primesc numai note 9 si 10 la rubricile de skill, personality, english etc. Ma relaxez complet, sunt fara griji. Interviul era luat.

Dupa doua zile am primit telefonul prin care eram anuntat ca am luat interviul. Urma sa-mi fie transmisa doar data plecarii undeva dupa 1 iulie, la cererea mea, pentru a-mi sustine la timp licenta. Trebuia sa fie 19 iulie. Va fi 21 septembrie.

Aveam o mare frica de examenul medical in toata povestea cu plecarea pe vapor. Ipohondrii mai vechi, fara vindecare! Practic, odata trecut testul medical, sunt ca si plecat. Ma mai asteapta doar o operatie de amigdale pe la sfarsitul lui august (ouch!), ceva weekenduri pierdute pe la mare (si poate la munte) si apoi, la jumatatea lui septembrie, plecarea.