dus cu pluta pe vapor

… dupa ultima saptamana de blogging. Asta pentru ca n-am reusit sa ma tin de termenul auto-impus pentru “lichidarea” blogului.

Lipseau din galerie cateva poze din prima luna pe vapor: Fantasy, septembrie-octombrie 2007.

4:15

In curand plec parasesc Fantasy. Vaporul curge spre New Orleans, prin Mississipi. In stanga si in dreapta se zaresc lumini, majoritatea rafinarii. Am fost sus, pe puntile superioare. Pustiu, nu se aude decat tremurul neincetat al vaporului si freamatul apei (vai, aceste cuvinte ne doare!). Frig. E cea mai friguroasa noapte de pana acum, 17-18 grade.

La 6:15 trebuie sa fiu pe Empress Deck, cu bagajele pregatite, gata de debarcare. Tot atunci o sa aflu si programul exact al zilei ce urmeaza. Probabil zbor direct spre Los Angeles sau cu “escala” (ocolire) scurta in Miami. Pride, vaporul pe care imi voi petrece urmatoarele 6 luni, are plecari duminica. Nicio sansa de zi libera. Aici nu sunt zile libere. Traiesc intr-o eterna zi de luni. Groundhog Day.

Mi s-a oferit sansa, de catre Agung, sa raman pe Fantasy. Nu se intampla prea des, mai ales la primul contact, sa ai sansa sa alegi. Am ales sa plec. Chiar daca ma inteleg foarte bine cu toata lumea de aici. Chiar daca castigul e mai mare pe Fantasy (targetul se atinge usor, bonusurile sunt mari, pana la 500/luna) si munca mai putina. Stau numai un contract, cel mai probabil. Nu-mi permit sa ma plictisesc.

Am povestit cu ceva insemnari in urma despre Carnival Fantasy, chestii generale. Va voi arata acum cum arata cateva locuri de pe vas unde imi petrec timpul sau unde isi petrec altii timpul.

Asa arata vasul, vazut de pe Spa Deck:

Nu prea am treaba aici, decat atunci cand trebuie sa pozez cate ceva. Cea mai mare parte din timp o petrec pe Promenade Deck (un nivel mai jos decat cel de la care am pozat), unde se afla galeria (aici sunt expuse zecile de mii de poze produse de-a lungul croazierei):

Cele de pana acum sunt spatiile destinate in principal pasagerilor. Dar avem si noi, sclavii de pe Fantasy, locurile noastre de recreere. Unul din ele e “crew mess”. Pe romaneste, sala de mese destinata tuturor membrilor de echipaj:

Mai exista inca o sala de mese, mai selecta (nu trebuie sa duci farfuriile murdare la locul lor), cea a staff-ului (fotografii sunt considerati parte din staff):

Cel mai important loc de recreere este insa crew bar-ul, unde se desfasoara majoritatea petrecerilor (si unde se afla internet cafe-ul)

Imediat in afara barului, este un foarte placut loc in aer liber. Noaptea doar o lumina palida lumineaza tot acest spatiu. Locul unde se aduna toti fumatorii. In timpul zilei, lumea vine aici sa faca plaja:

Avem inclusiv un panou in care suntem anuntati ce se intampla si cand se intampla:

Si spalatoria:

N-am scris nimic pana acum despre acest mic orasel port. Seamana intrucatva cu o statiune oarecare de la Marea Neagra. Apa nu e la fel de albastra si clara ca in Cozumel si nu sunt la fel de multe atractii pentru turisti. In rest e liniste. Progreso e un port oarecum nou in circuitul Fantasy, dupa ce Costa Maya a fost devastata de uragan in august 2007.

View Larger Map

In cateva ore o sa ajung in Progreso. Nu voi mai avea timp de vizite sau de plaja, intrucat incepand cu ora 7 o sa “shootez” Gangway-ul. In traducere libera, inseamna fotografii la kilogram, la iesirea de pe vapor: “Welcome to Cozumel, folks!” Si apoi poza. Asta pana la orele 13 sau 15, depinde cat de repede atingem targetul de 1000 de poze. Umiditate peste 90%, soare puternic, peste 30C.

D-abia intors din New Orleans. Scriu in timp ce se desfasoara boat drill-ul, la care, din fericire, nu trebuie sa particip. Vizita de dimineata la Best Buy. N-am cumparat prea multe, m-am abtinut. Apoi, imediat langa best buy, Barnes&Noble: „Lullaby” de Chuck Palahniuk si „The World according to Garp” de John Irving. De acolo, Canal Street si apoi Bourbon Street. Oprire la Absinth Bar. Niste americani care lucreaza ca muzicieni pe vas, Josh si Greg, ne-au insotit. De acolo la un „music store”: DVD „The cool jazz sound” – Miles Davis si „The world according to John Coltrane”; plus un film: “Miller’s Crossing” (Coen Brothers).