dus cu pluta pe vapor

De vreo trei ani incoace, literatura nu-mi mai place. „Teodosie cel Mic” a lui Răzvan Rădulescu* a reuşit totuşi să-mi evite plictisul. Asfel că n-am aruncat sub pat romanul după primele 100 de pagini (aşa cum s-a întâmplat recent cu alte cateva). O joacă postmodernistă, a la Cartoon Network, cu personaje simpatice de la stanga la dreapta spectrului răutăţii:

„ – ÃŽn ce moment anume doreÅŸte ÃŽnălÅ£imea voastră să fie adus Pisicâinele?

– I-aÅ£i făcut lavament sau încă mai duhneÅŸte a temniţă?

– Desi i-am făcut baie, încă mai duhneÅŸte a temniţă, Alteţă.

– ÃŽnseamna că aÅ£i făcut tot ce aÅ£i putut. AduceÅ£i-l aÅŸa cum e ÅŸi să savurăm cum se cuvine acest eveniment.

Otto îşi manifesta, e drept extrem de rar, când era melancolic sau emoţionat, aplecarea către substantivele terminate în „ment”. Când situaţia nu-i îngăduia să folosească nici unul, fie inventa ceva pe loc, fie adăuga anapoda câte un „ment”, transformând cuvinte simple în cuvinte sunătoare şi schimbându-le total sensul: terasă devenea terasament, ele – element -, departe – departament. La fel proceda cu armă, firmă sau sculă. În extremă pană de substantive, ajungea chiar să umble la conjunctii şi preopoziţii. Supuşii lui aveau mari probleme să înţeleagă că Otto, spunând „ciment”, se referea la adversativul „ci”, sau spunând „dement” – la prepoziţia „de”.”

*cunoscut mai mult pentru scenariile filmelor regizate de Cristi Puiu: Marfa si banii, Moartea Domnului Lăzărescu

Urmeaza “Orbitor – aripa dreaptă”, cu peronul pe partea stângă. Primele 100 de pagini sunt grele.

Nu-mi dau seama prea bine cum a fost la concertul de la Sala Polivalenta. Am facut doar poze. Si eram si foarte obosit, asa ca n-am inteles mare lucru. Din pozele descarcate a doua zi, am ajuns la concluzia ca trebuie sa fi fost destul de ok. Tori Amos, cantand exclusiv cu ochii inchisi, ca o autista care se respecta, simtind muzica. Adica nu degeaba spunea ea intr-un interviu ciudat: “nu eu cant la pian, ci pianul canta la mine”. Asta printre alte vorbe ciudate, cum ar fi:

Intrebarea urmatoare am pus-o si altor muzicieni. Dupa cum probabil stii, nici unul din compozitorii celebri de muzica clasica nu s-a sinucis. Cum iti explici acest lucru? De ce este diferita muzica rock?

Pentru ca toti afurisitii aceia au murit de sifilis (o boala care iti afecteaza creierul si puterea de luare a deciziilor) inainte sa fi avut posibilitatea de a reflecta asupra unui astfel de gest.

In consecinta avem de la evenimentul cu pricina cateva poze cu ochii inchisi, cu lumina putina, ca asa era. Mai multe in galerie.

Apa foarte rece, mai rece decat apa de izvor. O mama si copilul aferent stand la un metru de apa. Mama dojeneste cu seriozitate copilul: “Pentru ca esti tu rau e apa asa de rece si nimeni nu poate sa intre!”.

***

Seara, Expirat-ul din Vama este plin de lume, mai ales daca e sambata. Si te cuprinde fericirea numai sa stai si sa privesti lumea care traieste la intensitate maxima muzica, intr-o frenezie ce te scoate din amorteala.

***

Autostrada Soarelui: este a soarelui, asta e clar. Cand pleci dimineata spre mare, soarele iti intra direct in ochi. Cand te intorci spre seara e si mai rau, esti nevoit sa-ti clatesti ochii cu aproape doua ore de apus continuu. Cura pentru depresivi (e cunoscut faptul ca privitul soarelui la apus te scoate din stari ciudate si te arunca in altele, la fel de ciudate).

Ce lipseste este doar o toaleta functionala in primii 50-60 de km (de la Cernavoda spre casa). Sau macar o benzinarie pe toata autostrada. Poate asa a fost gandita, o “autostrada minimalista”, fara benzinarii si toalete. Doar cu viteza, cat cuprinde.

Conform zicalei: “I want you to kitsch me as hard as you can!”

Am avut bucuria de a locui pentru doua zile intr-o casa cum alta nu-i! Un exemplu de bun gust si armonie. Mi-au placut in mod deosebit cele 12 afise cu Stela & Arsinel de la inceputul anilor ’90. Dar piesa de rezistenta a fost o minunata rigla chinezeasca (a se vedea mai jos) inramata si asezata pe perete vizavi de Jesus, care se uita rusinat inspre fereastra, pentru ca vorba aia: “la soare te puteai uita, dar la dansa ba!”. Pofta buna!

Initiez astazi o categorie de intrebari frecvente care nu mi s-au pus inca (sic!).

Q1: cum ti-a venit ideea sa pleci pe vapor?

R: La un revelion, alfu ca exista si oameni care muncesc pe vapoare de croaziera. Cum in acel moment incepusem sa fiu foarte interesat de fotografie (hobby), il intreb pe unul dintre ei (singurul la acel eveniment), daca exista din intamplare jobul de fotograf pe vapor. Desigur ca exista si uite asa mi-a incoltit in minte ideea sa plec intr-o vacanta de 8 luni, concretizata dupa mai bine de un an si jumatate (asta daca nu voi fi amanat din nou).