Author Archive
Monday, July 2nd, 2007
B’estival – Ziua 3
Niste maimute (cu aspect vag manelist) ajunse accidental la B’estival au inceput sa faca ceea ce ei numeau Pogo (lovituri voluntare in stanga si in dreapta cu pumnii si picioarele, ca asa intelegeau ei). Cineva atrage atentia uneia dintre maimute ca e cam aiurea ce face. Raspunsul: “Ai auzit de Pogo? Ca daca nu ai auzit, trebuia sa stai acasa sa te uiti la televizor!”.
Alice Cooper: se tine bine pentru varsta lui. Teatru cam ieftin in schimb, cu toate papusile si baletul de pe scena.
Marilyn Manson: asteptare luuuunga, mai putin teatru decat la Alice, show cat de cat ok, public cam apatic, sfarsit cam lamentabil.
Seria completa (cu 3 poze in plus) aici.
No Comments » - Posted in pe uscat by admin
Sunday, July 1st, 2007
B’estival – Ziua 2
In a doua zi a festivalului de la Romexpo, am fost la o nunta.
Diferenta majora intre o nunta si o inmormantare e ca la cea din urma nu trebuie sa pari fericit. Si asta e un lucru bun, mai ales pentru un autist incapabil sa discerne macar regulile minime de comportament social adecvat unei astfel de situatii.
No Comments » - Posted in pe uscat by admin
Saturday, June 30th, 2007
B’estival – Ziua 1
Mi-era teama ca o sa fac cale intoarsa pana la masina sa las rucsacul cu echipamentul foto. Am pasat rucsacul unui prieten care reuseste de regula sa treaca de filtre fara sa fie intrebat nimic. La al doilea filtru, omul de paza se uita spre rucsac si spune: “La cate ai acolo, mi-e frica sa caut. Intra!” Ar fi avut, ma gandesc, o cariera de succes la filtrul de la aeroport (eventual unul cu risc ridicat de atacuri teroriste).
Am ratat Hooverphonic, am prins in schimb Morcheeba (sunetul cam prost pe alocuri):
Si apoi Faithless:
No Comments » - Posted in pe uscat by admin
Friday, June 29th, 2007
Fast rewind
Inapoi la munca. Program ceva mai lejer, de vara… E cate putin din George Costanza in fiecare dintre noi, asa ca nu-i grav 🙂
No Comments » - Posted in pe uscat by admin
Tuesday, June 26th, 2007
Scoala (de)formeaza caractere
In cazul de fata, facultatea.
Ieri am incheiat socotelile cu locul care m-a deprimat cel mai mult in ultmii ani: Univ. Politehnica Bucuresti. Ultimul “examenâ€, printre cele mai usoare din toata facultatea, a durat doar opt minute. Timp in care am vorbit cu succes la pereti, pentru ca profesorii din comisie erau in majoritate ocupati cu alte lucruri aparent mai importante decat “Entwicklungstrends des Werbemarktes in Rumänienâ€. E drept ca cei mai multi dintre ei nu aveau nicio legatura cu subiectul in cauza.
Nu stiu ce sa fac acum. A disparut una din sursele majore de disconfort psihic si ma simt brusc mai gol, lipsit de scop si directie in viata. Ce sens sa mai gasesc eu acum existentei in lipsa unei piedici majore in calea fericirii? Nu mai am nici o scuza, asta este! Ma despart de acest loc minunat in care am pierdut ceva ani din viata (pana mi-am dat seama) cu un sincer ramas bun:
