Author Archive
Wednesday, February 13th, 2008
Zambeste, tampitule!
Asta pe romaneste, ca sa se inteleaga mai bine. Compania te vrea zambind. Nu conteaza cat de fals, important este sa te vada ranjind. De inteles, chestie de marketing (si pana la un punct de bun simt), mai ales ca unul dintre sloganurile companiei este „The Fun Shipsâ€. Este musai ca totul sa fie „funâ€. Tocmai de aceea exista atate exprimari oximoronice corporatiste, precum „Fun Timeâ€. Fun time reprezinta timpul pe care ni-l petrecem muncind, cel putin asa considera compania. Restul e timp pierdut, deloc fun pentru ei.
***
„It’s all about ME!†inseamna cu totul altceva decat ati putea crede. Inseamna: „It’s all about memorable experiences (for the guests)!â€.
***
Asta imi aduce aminte de Elmer Fudd din desenele cu Bugs Bunny: „Shhhhhh! Be vewy, vewy quiet . . . I’m hunting wabbits, heh-heh-hehâ€. Sau de un joc pe calculator in care intri incet pe usa, stiind ca de partea cealalta sunt monstri gata sa sara pe tine.
3 Comments » - Posted in pe plantatie,Pride by admin
Thursday, February 7th, 2008
Smile!
Ma uitam zilele trecute pe rezultatele de la chestionarul de care scriam acum ceva vreme. 73% dintre fotografii de pe Pride sunt de acord ca companiei Carnival ii pasa de ei. Si nu oricum, ii pasa de ei ca indivizi, persoane, chestii (cu constiinta), trestii (ganditoare).
Nu foarte surprinzator. Acum o saptamana, la imbarcare, am asistat la un schimb de replici intre Joel (filipinez) si Sandip (indian). Joel impartea flyere-le pasagerilor in timp ce Sandip se ocupa cu pozatul acestora. Nemultumit ca Sandip nu zambeste si nu se arata prea entuziasmat in timp ce le face poze pasagerilor, Joel se rasteste la acesta: „I’m gonna tell to the manager that you don’t smile! You have to change your attitude!â€. Daca compania vrea sa zambesti, trebuie sa zambesti.
2 Comments » - Posted in pe plantatie,Pride by admin
Thursday, January 31st, 2008
Evaluarea
Evaluarea performantelor se intampla la sfarsitul fiecarui contract, cu exceptia fotografilor aflati la primului contract. O prima evaluare are loc dupa primele trei saptamani de training, urmatoarea fiind dupa alte trei luni de proba. Managerul (sau trainerul) este cel care face de regula evaluarea.
Cele maxim 100 de puncte care se pot obtine in urma unei evaluari se impart astfel:
- 30 de puncte – Hospitality (Guest interaction, Friendliness in guest services, Helpfulness)
- 20 de puncte – Characteristics (Ambition/Initiative, Appereance, Attitude/Cooperation, Communication, Equipment maintainance, Dependability)
- 35 de puncte – Work performance (Photographic Skills, Productivity, Gallery skills, Composition & Camera knowledge, Photographic creativity, Team work)
- 15 puncte – Regulatory compliance (Environmental & Public health compliance, Commitment to vessel safety, Photo lab procedures)
„Fotografia†pentru Carnival are foarte putina legatura cu Fotografia. Doar 18 puncte din evaluare tin cont de asa ceva (Photographic skills, Composition & camera knowledge, Photographic creativity) . Mult mai importante pentru Carnival par a fi punctele care au legatura directa sau indirecta cu abilitatile de vanzari. Deloc surprinzator, pentru ca pe vapoarele Carnival nu se face fotografie, se fac doar bani. Iar abilitatile de fotograf sunt nule in contextul in care produsul final al muncii nu poate fi vandut mai departe catre pasageri. Lumea cumpara poze chiar daca compozitia sau expunerea lasa mult de dorit. Importanta este productia de poze la hectar de pasageri iar apoi abilitatile de buna ziua, saru’mana, up-selling, now only 9,99$ etc.
2 Comments » - Posted in pe plantatie,Pride by admin
Sunday, January 27th, 2008
Whale Watching in Cabo San Lucas
Pentru pasageri costul e de 100$. Include plimabrea cu barca (un fel de salupa de mare viteza, max. 15 persoane) timp de 2 ½ ore in zona in care se gasesc balenele. Si cam atat.
Balenele nu sunt o raritate in Cabo, in special balenele cu cocoasa (humpback whales). Sezonul incepe in decembrie si se termina la sfarsitul lui martie, cand incep migratia spre locurile de origine, in apele din Alaska.
Salupa ne duce in larg, dupa un popas de doua minute in jurul celebrului arc din Cabo (El Arco de Cabo san Lucas), unde privim leii de mare lenevind.
Imediat ce trecem de arc, suntem intampinati de cativa delfini, care inoata in viteza cand in stanga cand in dreapta salupei. Foarte greu sa-i prind in poze. Sunt rapizi si impredicitbili, ies la suprafata sa respire pentru mai putin de o secunda. Nu am idee unde vor aparea in momentul urmator. Camera si obiectivul nu prea performante nu-mi sunt de ajutor. Delfinii ne insotesc cateva minute, pana ajungem in larg.
Locul in care se gasesc balenele e usor de localizat: oriunde se vad multe salupe, barci, iahturi pline cu turisti. Poate va intrebati ce e asa de interesat de vazut la niste balene cu cocoasa: niste mamifere masive, cantarind 25-40 de tone, 12-15 metri in lungime. Sunt recunoscute pentru acrobatiile spectaculoase pe care le fac, dislocand apa cu corpul lor masiv, lovind apa cu coada sau inotatoarea laterala . Mai sunt recunoscute si pentru cantecele complexe al caror scop nu este inca pe deplin cunoscut.
Exursia la care am participat a fost insa una neobisnuita. Nu am vazut balenele desfasurandu-si acrobatiile obisnuite. La scurt timp dupa ce am ajuns in larg, atentia ne-a fost captata de o balena prinsa intr-o plasa de peste. Infasurata intr-un navod, mai bine spus. Priveliste destul de deprimanta: se misca cu greutate, respira cu greutate. Excursia de privit balene s-a schimbat brusc intr-una de salvat balena prinsa in navod. Oscar, ghidul din salupa in care ma aflam, a decis sa cheme ajutor si sa intre el insusi in apa pentru a taia plasa din jurul balenei. Asa ca toti cei 15 pasageri din salupa am fost mutati intr-alta unde se mai aflau alte 15 persoane. Timp de o ora am asistat la incercarile disperate de a taia navodul din jurul balenei. Operatiune anevoioasa. Balena a inteles destul de repede ca cineva incerca sa o salveze, asa ca a incetat sa mai dispara cu minutele si s-a mentinut pe tot timpul operatiunii la suprafata apei.
Pana nu demult, balenele cu cocoasa erau pe cale de disparitie. In 1966, cand a intrat in vigoare o lege care interzicea pescuitul acestor balene, mai ramasesera cateva mii de exmplare din cateva sute de mii. Intre timp situatia s-a imbunatatit, estimandu-se un numar de 25,000 – 70,000 de exemplare in prezent.
Nu am apucat sa vad sfarsitul operatiunii, fiind nevoiti sa ne intoarcem in Cabo. Am plecat in momentul in care scufundatorilor li se terminase oxigenul iar marina mexicana tocmai venea in ajutor.
La o saptamana dupa, la intoarcerea in Cabo, primul lucru pe care l-am facut odata ajuns pe uscat a fost sa ma interesez daca balena a fost salvata. Operatorul de tur mi-a spus ca dupa cateva ore si tuburi de oxigen au reusit sa elibereze balena. Happy ending…
4 Comments » - Posted in Pride by admin
Monday, January 21st, 2008
Renewal of vows…
…s-ar traduce prin “Reinnoire a juramintelor matrimoniale”. Adica un fel de nunta. Cuplu de vreo 75 de ani, la 50 de ani de la casatorie. El italian, ea nemtoaica, fosti dansatori la Moulin Rouge, stabiliti de ani buni in Las Vegas. Nunta de aur organizata de copii, 3 la numar. Inainte cu 10 minute de nunta propriu-zisa nu stiam aproape nimic din amanuntele astea. Din memo aflasem doar numele mirelui, ora si locul de desfasurare.
Cam asa sunt nuntile pe Carnival. Fotograful se prezinta mirelui cu cateva minute inainte de ceremonie, in asteptarea miresei. In cazul acesta nici macar n-am avut ocazia sa ma introduc, am inceput direct sa pozez.
Nuntile pe vapor (nu stiu daca in general in US) nu se aseamana cu cele de acasa (de sambata dimineata pana duminica dimineata, 200 de invitati): ceremonia – 15 minute, receptia – o ora, cativa invitati (daca sunt 20 se considera ca-s deja multi). Cam atat. Fotograful trebuie sa pozeze ceremonia, receptia si apoi sa-i plimbe pe miri (daca doresc) pe vas pentru alte poze, incluzandu-le pe ce mai elaborate, tip studio. Adica inca 20 de minute. Ceremonia si receptia inseamna poze de duzina, snapshot-uri.
Fiind prima mea nunta in calitate de fotograf, am incercat sa ma pregatesc: cu cateva ore inainte am colindat vasul cautand locatii pentru pozele mai elaborate, stabilind setarile, obiectivele etc. Am ales sa folosesc camera personala, in special datorita calitatii la ISO ridicat (Olympus E1 e pamant la capitolul asta).
Cei doi miri au refuzat insa pozele elaborate (“We’re too tired. We’re going to dinnerâ€). Mare dezamagire. Fara pozele elaborate sansele sa vand nunta la un pret bun erau foarte mici. Nu am spus pana acum, dar mirii afla de preturi dupa consumarea evenimentului si a pozelor. Nu se discuta nimic inainte legat de acest subiect. Asa ca fotograful lucreaza la noroc. Uneori (nu foarte rar) se intampla ca mirii sa nu cumpere nici o poza. Chiar daca cumpara, nu inseamna ca fotograful primeste ceva. Trebuie sa vanda poze in valoare de cel putin 400$ pentru bonus.
Partea cea mai dificila la o astfel de nunta e discutia cu mirii dupa ce pozele sunt printate, si slideshow-ul in proshow e gata. Evident ca celor mai multi preturile li se par ridicole. Un 8×10 (A4) costa 29,99$, un 5×7 (15x10cm) costa 9,99$. Cel mai ieftin pachet oferit de companie, la 499$, include: 16 – 8×10 18 – 5×7, 20 wallets. Asta e tot. La 750$ primesc in plus inca vreo 10 – 80×10, 10 – 5×7, canvas (o poza imprimanta pe panza 16×20 inch) si un cd cu pozele cumparate (nu cu toate). Cel mai scump pachet ajunge la 3000$.
In lipsa pozelor elaborate (cele care sunt printate in 8×10), nu aveam cum sa le ofer un pachet mai scump de 750$. In plus ei nu erau dispusi sa plateasca atat de mult. Ba chiar incercau sa negocieze la modul: “We cand give you just 300$ for all the pictures†(150 de poze, aproximativ 1500$ pret real). In final pozele au fost vandute la 500$, dupa lungi discutii si interventia managerului. Bonus? 40$! Se merita? Da, dar doar ca experienta.
