dus cu pluta pe vapor

Internetul picat pentru cateva zile… Am ajuns joi dimineata in Victoria, cu o zi intarziere. Ma simt ca acasa aici. Frig, probabil la fel ca in Bucuresti… Aer curat de munte. Oras linstit, aerisit, cu aspect britanic. Nu foarte animat. Se spune despre Victoria ca este orasul celor proaspat casatoriti sau al celor aproape morti (newly wed or nearly dead). Mai mult dead decat wed. La 5 se intuneca, raman de vizitat doar mallurile din centru, barurile si restaurantele. Atmosfera de craciun tipic americana. Peste tot anunturi cu excursii de vazut balene. Insa nici unul valabil. Sezonul a trecut, majoritatea balenelor au luat-o spre sud (sanse mai mari sunt sa le vad in Cabo San Lucas). Excursii solitare fara scop si directie prin centrul orasului si imprejurimi. Singurele care-mi plac. Cateva poze, din cele care nu spun nimic:

***

La extragerea de azi dimineata, am fost norocosul castigator (printre alti 10) al unei zile de munca in dry dock. Sa povestesc putin, se merita. Suntem pusi sa caram niste rafturi din gift shop din deck 3 in deck 9 la gunoi, in container. Aproximativ 30 de bucati, foarte grele (combinatie de marmura, metal, lemn). Ne apucam repede de treaba cu speranta ca o sa terminam devreme. Dupa aproximativ 20 de rafturi carate apare si managerul gift shop-ului. Se ia cu mainile de cap. Rafturile nu trebuiau aruncate. Italianul care ne-a dat ordinul e de negasit.
Containerul este coborat cu macaraua, apoi ridicat pana la deck 3 de unde descarcam rafturile aruncate cu cateva ore in urma. Noi sa fim sanatosi!

S-au razgandit. La un pas de San Francisco vaporul a facut cale intoarsa. Au urmat 24 de ore in care ne-am invartit in cerc in asteptarea vremii mai bune. Marea agitata, vaporul la fel. Maine dimineata ajugem in sfarsit in Victoria.

Pana acum imi place dry dock-ul. Luni si marti n-am muncit nici macar o secunda. La apelul de la 6:30 dimineata au ales doar cativa nefericiti pe care i-au trimis la munca. Pe restul i-au trimis in asteptare. „Tiger team, tiger team! Report to starry night lounge!”. Semnalul la care trebuia sa raspund in caz ca aveau nevoie de oameni sa-i trimita pe plantatie. L-am auzit o singura data, dar m-am grabit incet sa ajung la destinatie. Cand am ajuns, nu mai aveau nevoie, cei care se grabisera fusesera deja alesi.

Astazi am fost mai putin norocos. Dar nici foarte ghinionist. Munca de la 13:00 la 16:30. Lido Deck. Usor. Doar zgomot infernal de la aparatele contractorilor, care se ocupau cu scosul gresiei din jurul piscinei. Si frig. Eu ma ocupam cu maturatul resturilor si aruncatul la gunoi.

Trei zile in care m-am straduit sa fiu cat mai lenes cu putinta. Nu stiu cand voi mai avea ocazia sa am atata timp liber la dispozitie. Somn in exces, carti, vizionari de filme (in special episoade din serialul Millennium). Seara in crew bar, mutat temporar in Ivory bar, deck 3.

Suntem in drum spre Victoria (Canada). Cu o posibila oprire neprevazuta in San Francisco, cauzata de o furtuna.
Ar trebui sa intram in dry dock maine seara. Dry dock inseamna ca vaporul intra in santier, pentru reparatii si modificari. Mai inseamna ca nu prea au nevoie de fotografi, care fie pleaca pentru doua saptamani (fara plata) unde vor ei daca au viza B2 (turist) sau aleg sa munceasca pentru alt departament. Doar 4 norocosi raman in departamentul foto pentru reparatii minore in laborator si galeria foto.
Eu voi munci pentru Departamentul “Deck” (in lipsa vizei B2). Asta inseamna un fel de munca necalificata de carat chestii (din ce vor darama) dintr-o parte in alta timp de 10 ore/zi, intre 7 dimineata si 5 seara. Macar o sa am serile libere. La foto nu am un asemenea noroc.
Pana mai ieri la pranz habar n-aveam unde voi munci si cat voi primi pentru fiecare zi de munca in dry dock. Si nimeni nu parea sa stie (dintre cei care ar fi trebuit sa stie). M-am linistit cand am aflat ca nu vor fi doar 25$/zi, asa cum circulau zvonurile.
Sper sa fie si San Francisco. Aparatul foto e pregatit.

Am avut ocazia sa ma joc cu un Canon EF 100-400mm f4.5-5.6L IS USM. Al unui coleg fotograf, Dwayne. Care tocmai s-a transferat, din pacate.

O jucarie de 1400$:

crop 100% (cu ceva unsharpmask)

Scriam odata ajuns aici ca mancarea nu este atat de proasta pe cat ma asteptam. Adevarat. Ma asteptam sa gasesc un singur fel de mancare iar acela sa nu fie comestibil. Asteptarile erau asadar scazute.
Cum arata si mai ales ce gust are mancarea pe vas? Este cat de cat diversificata, prost preparata, fara gust, multa. Deci nu se moare de foame. Dar chiar asa diversificata cum pare la prima vedere te plictisesti destul de repede, ti se taie pofta de macare dupa prima luna.
Dimineata: omleta din alte chestii decat oua (cu siguranta nu contine asa ceva), parizer prajit si alte chestii prajite. Niste pateuri cu gust aproape ok. Lapte, cereale, parizer, salam cu gust de petrol (probabil din Iraq), sunca, 4 feluri de cascaval, colorate cu vopsea diferita, rosii, castraveti etc
In fiecare zi la pranz avem: orez (intotdeauna), cate un fel de peste (mai intotdeauna fara nici un gust), cate unul de pui, unul de alta carna (porc, vita etc), supa si alte feluri de mancare. Prost preparate.
Pe langa felurile principale, avem tot felul de salate, fructe (in principal: banane, mere, pere), desert (prajituri, unele dintre ele bune). Astea sunt la fel in fiecare zi.

Disclaimer: Meniul arata mult mai bine decat mancarea. Iar gustul acesteia este incomparabil…

La cina: cam la fel cu ce e la pranz: intotdeauna orez, ceva peste, ceva pui, supa etc

Se mai poate comanda suplimentar de catre staff oua ochiuri, cheesburger, friptura.

Se mai poate lua masa uneori si in restaurantul „casual” al pasagerilor, situat pe Lido deck. Adica Pizza si sandwichuri. Doar in anumite zile (cand vaporul se afla in port) si intre anumite ore. Suntem doar tolerati acolo, asa ca totul trebuie sa fie discret, cand nu sunt prea multi pasageri in preajma.

Din cand in cand am dat si peste mancaruri care voiau sa para romanesti: „varza co carnati”, „sarmale”. Doar pareau, gustul nu are nimic de-a face cu the real thing.

De cand am venit aici am pierdut cateva kg, nu stiu daca din cauza mancarii sau din cauza jobului. Cert este ca mancarea de pe Pride mi se pare mai proasta decat pe Fantasy. Cei cu multi ani in companie imi spun ca este doar o iluzie. Pe toate vasele Carnival mancarea este la fel, meniul si modul de preparare este neschimbat cu anii. Daca este marti, toata lumea mananca acelasi lucru indiferent pe ce vas sau ocean se afla. Totul este uniform: inodor, incolor, insipid.